O nouă scară spre cer s-a ridicat ieri, în prezenţa a mii de oameni, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu şi de natură – Câmpulung Moldovenesc. Înconjurată de munţi cu piscurile acoperite de zăpadă şi în miezul verii, de păduri veşnic verzi, de ape reci, cu susur dulce, biserica Izvorul Tămăduirii, ridicată de un multimilionar în dolari, care şi-a clădit averea pe două continente îndepărtate, a fost sfinţită ieri, într-un cadru deosebit.

Nu doar miile de oameni adunaţi în jurul frumoasei clădiri încă de la primele ore ale dimineţii, ori cei 40 de preoţi şi înalţi conducători ai Bisericii – IPS Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Teodosie al Tomisului şi PS Ioachim Băcăuanul, care au oficiat ceremonia de sfinţire, au lăsat impresia că lăcaşul de cult ridicat cu banii şi bunăvoinţa lui Alexandru Şandru Alboi, dar şi prin eforturile preotului paroh Theodor Giosan, este binecuvântat de Dumnezeu.

În timpul slujbei de sfinţire, chiar deasupra cupolei bisericii, în jurul soarelui a apărut un frumos curcubeu luminos, asemeni aureolei sfinţilor din icoane, uimind oamenii adunaţi acolo, care şi-au îndreptat ochii şi mâinile spre cer, cu speranţă şi mulţumire în suflet.

 

Scara spre cer a unui suflet dispărut

La ceas de sărbătoare, gospodarii din Câmpulung, cu mic cu mare, ies în drum înveşmântaţi în frumoasele lor porturi populare, din care nu lipseşte niciodată cămaşa albă, ţesută de mână, şi bundiţele cu blană de jder.

Este duminică, 24 mai 2009, iar frumoasele tradiţii populare au renăscut încă o dată pe străzile din Câmpulung, unde, din toate colţurile, sute de oameni îmbrăcaţi popular se adunau, cu zâmbetul pe buze şi cu o luminiţă de mândrie în ochi. Au şi de ce.

Biserica lor, clădită şi dăruită tuturor de unul dintre fiii de seamă ai comunităţii, întors la rădăcini după aproape 60 de ani de rătăciri pe meleaguri străine, urmează să fie sfinţită şi dată în folosinţă după ani şi ani de trudă.

Şuvoaie de oameni se revarsă spre un singur loc – Izvorul Alb, locul în care biserica de suflet a „fiului rătăcitor” al Câmpulungului se ridică la poalele Rarăului, mândră şi strălucitoare, ca o bijuterie a credinţei.

Pentru acoperişul ei, de ţiglă smălţuită, ca nişte solzi ce strălucesc în bătaia soarelui, au fost aduşi meseriaşi din Germania, pentru că astfel de lucrătură nu s-a mai făcut aici de o sută de ani şi nimeni nu mai ştia să le pună.

Ctitorul ei, milionarul în dolari Alexandru Şandru Alboi, întors din America special pentru a o construi, povestea în urmă cu câţiva ani:

“Când am ajuns în Venezuela, după toate întâmplările şi primejdiile prin care am trecut, am spus: Dumnezeule, m-ai ajutat până aici. Dacă o să am succes, o să fac o scară la cer. Scara aceasta este biserica pe care am ridicat-o aici, în Câmpulung”.

Acum, Alexandru Şandru Alboi se odihneşte lângă temelia bisericii pe care a clădit-o, cu banii trudiţi şi cu mult suflet. La aproape trei ani de la moartea sa,  peste 3.000 de oameni, printre care s-au numărat şi preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, primarul Câmpulungului, Constantin Gabriel Şerban, au venit să îi aducă un omagiu, participând la sfinţirea bisericii în care a investit aproape o sută de miliarde de lei vechi şi vizitându-i mormântul, de unde le zâmbeşte dintr-o poză.

 

Milioane de dolari adunate din deşeuri 

Urmaş al unei familii de boieri, Alexandru Şandru Alboi a avut parte de o viaţă pe cât de tumultuoasă, pe atât de plină de satisfacţii.

Silit de împrejurări să fugă din ţară, în aceeaşi perioadă ca şi regele Mihai, fostul fugar câmpulungean s-a îmbogăţit pe tărâmurile pline de soare ale Americii de Sud.  Rătăcitor printr-o Europă zguduită de evenimente politice şi marcată de cel de-al doilea război mondial, fiul de boieri, fost bursier al universităţilor româneşti şi franceze, proprietar de fabrici la Cernăuţi şi inginer metalurg apreciat, a vândut cravate pentru a supravieţui şi şi-a umplut buzunarele cu bani de pe urma deşeurilor de metal şi a bateriilor de maşină uzate.

Destinul i-a purtat paşii tocmai în America de Sud, în însorita Venezuelă, unde a pus bazele unor afaceri de recuperare a metalelor - bronz, plumb, fier, aramă şi staniu, dar şi a bateriilor de maşină, din mormanele de deşeuri.

În cei 54 de ani cât a stat în Venezuela a înfiinţat trei industrii, la care a renunţat când vremurile au devenit tulburi. În 1984 a plecat în America de Nord şi s-a reprofilat pe construcţii.

 

Recompensă sufletească

La bătrâneţe, pe când se apropia de frumoasa vârstă de 90 de ani, sufletul său i-a cerut să se întoarcă pe meleagurile natale, acolo unde a copilărit şi i s-a format simţul de afacerist, muncind alături de tatăl său.

Norocul său, dar şi al părintelui Giosan, a fost că s-au întâlnit, la biserică, după o slujbă, iar dorinţa lor comună, de a ridica o biserică, s-a completat cu o prietenie bazată de încredere reciprocă.

Pentru iniţiativa sa, atât el, cât şi preotul Teodor Giosan, care a trudit zi şi noapte până ce a văzut biserica ridicată, au fost numiţi cetăţeni de onoare ai municipiului Câmpulung Moldovenesc.

Se spune că trecerea unui om pe pământ se cunoaşte după ceea ce a lăsat el în urmă. Alexandru Şandru Alboi a lăsat în urmă un monument de speranţă şi de linişte sufletească pentru mii de câmpulungeni, ca şi pentru oricine trece spre Rarău - biserica de pe Izvorul Alb.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Semne pe cer la sfinţirea bisericii milionarului câmpulungean din America.

Comentarii