FMI: Calitatea instituţiilor fiscale din România este departe de cele mai bune practici din domeniu

Calitatea instituţiilor care reglementează sectorul fiscal din România este încă departe de cele mai bune practici din domeniu, raportate la alte state din UE, şi trebuie îmbunătăţită pentru a garanta stabilitatea şi credibilitatea ţintelor bugetare, potrivit FMI.

  România nu dispune de programe fiscale pe termen mediu, iar expertiza independentă şi activităţile de consultanţă sunt limitate, se arată în raportul de ţară publicat, joi, de Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Analiştii atrag atenţia că România trebuie să îşi consolideze instituţiile fiscale, iar reformele recomandate se referă la creşterea trasparenţei politicii fiscale, limitatea revizuirilor bugetare, ancorarea politicii fiscale faţă de o perspectivă pe termen mediu şi dezvoltarea activităţilor de consultanţă independentă pe probleme bugetare.

FMI notează că, începând din anul 2000, România a reinstaurat disciplina fiscală şi managementul finanţelor publice a fost consolidat în anumite domenii.

Totuşi, analiştii arată că politica fiscală realizată pe termen scurt este asociată cu rezultate bugetare nesatisfăcătoare, inclusiv cu o poziţie prociclică.

Potrivit datelor preliminare privind PIB şi execuţia bugetară, bugetul general consolidat a înregistrat anul trecut, un deficit de 2,33% din PIB conform metodologiei româneşti de calcul şi de 2,53% după regulile ESA 95.

Executivul a aprobat, la începutul lunii martie, prima rectificare a bugetului de stat pentru 2008, prin care au fost operate reduceri de bugete la aproape toate ministerele, iar deficitul consolidat programat pentru acest an a scăzut cu 0,4 puncte procentuale, de la 2,7% la 2,3% din PIB.

Referindu-se la cadrul economic mai larg, analiştii FMI arată că există semnale de alarmă, ca urmare a nivelului înalt al deficitului de cont curent, a structurii balanţei externe, orientată către finanţarea pe termen scurt şi pe fondul supraîncălzirii economiei.

"Asigurarea împotriva riscurilor externe necesită un mix mai bun de politici macroeconomice, politica fiscală suportând cea mai mare parte a procesului de stabilizare, fiind nevoie şi de măsuri adiţionale pentru contracararea şi administrarea vulnerabilităţilor sectorului financiar", se spune în raport.

Analiştii atrag atenţia că, cel mai probabil, nivelul actual al deficitului de cont curent nu este sustenabil, după ce în intervalul 2003-2007 acesta a ajuns la 14% din PIB, în principal ca urmare a investiţiilor din sectorul privat, impulsionate de aderarea României la UE.

Nivelul de echilibru al deficitului de cont curent, estimat de FMI, este cuprins între 8% şi 10% din PIB.

O întrebare la care experţii FMI au încercat să răspundă a fost legată de supraevaluarea monedei naţionale. Aceştia sunt de părere că nu există dovezi clare care să susţină că leul este supraapreciat, însă calculele realizate cu ajutorul diferitelor metodologii arată că ar putea fi vorba de o supraevaluare a cursului mediu real cuprinsă între 3,5% şi 12,7%. Calculele au fost făcute pe baza indicelui preţurilor de consum din 2007, însă, la nivelul lunii martie, rata de schimb cunoscuse deja o depreciere de 4% comparativ cu media anului trecut.

Referindu-se la competitivitatea României, analiştii sunt de părere că deşi costurile cu forţa de muncă au crescut semnificativ începând din 2004, exporturile au crescut, salariile se menţin încă printre cele mai scăzute din UE, iar interesul investitorilor străini pentru capacităţile de producţie locale rămâne ridicat.

Deşi salariile sunt încă reduse, România a cunoscut, în ultima perioadă un avans important la acest capitol, factorii determinanţi fiind procesul de aliniere la nivelul productivităţii, consolidarea pieţei muncii, rigidităţile din sectorul de profil şi politicile slabe din sectorul salarial public.

Încercând să răspundă la întrebarea legată de riscurile apariţiei unei spirale inflaţie-salarii, experţii FMI notează că majorările salariale se reflectă în inflaţie şi, în cazul în care costurile cu forţa de muncă continuă să depăşească avansul productivităţii, creşterea preţurilor va fi şi mai mult alimentată, ceea ce, în schimb va duce la noi cereri de majorări salariale.

Concluziile FMI indică necesitatea unei politici monetare care să modereze presiunile inflaţioniste, însă aceasta trebuie să fie sprijinită de o politică fiscală consolidată.

În acelaşi timp, salariile din sectorul public şi politicile de pe piaţa muncii ar trebui să evite agravarea problemelor legate de nivelul insuficient de forţă de muncă.

Reformele destinate creşterii gradului de participare a forţei de muncă, în special în zonele rurale, ar trebui să contribuie la reducerea presiunilor pe partea de salarii, deşi materializarea unor astfel de măsuri necesită timp.