Am revăzut doar o parte din golurile lui Hagi marcate pentru echipa naţională. Chiar dacă le mai uitasem pe unele, mi le-am reamintit imediat. Cu toate astea, n-aş fi remarcat un lucru evident, dacă nu l-ar fi spus chiar el. Hagi a înscris toate golurile sub tricolor, cu excepţia unuia, din afara careului! Excepţia, afirmă el, a fost la un meci cu Slovacia, când a introdus mingea în plasă din câţiva metri. Însă, scormonindu-mi memoria, parcă acesta nu a fost singurul gol, să-i zicem "oferit". Spre exemplu, îmi vine în minte golul cu Argentina, ultimul, când a fost servit de Ilie Dumitrescu şi a şutat cu dreptul. Oricum, majoritatea sunt numai goluri iscate de la distanţă, reuşite cu precădere cu piciorul stâng. Mă amuz gândindu-mă că Mărgăritescu abia a reuşit pentru echipa sa de club un gol din afara careului, şi acela în urma unei bolte cu o mare doză de hazard. În pariul de notorietate făcut cu Mircea Rednic chiar pe această temă, Puriul avea banii într-o siguranţă mai mare decât la băncile elveţiene! Nu am făcut un "răutăcism" cu această comparaţie, este doar o constatare venită în sprijinul ideii că în fotbal se pot afirma jucători cu caracteristici diverse, chiar dacă le lipseşte una din calităţile aparent indispensabile în fotbal, cum ar fi şutul! Sabău este, poate, un exemplu mai nimerit, fiindcă Moţu a fost într-adevăr un fotbalist uriaş, deşi nu executa corect decât şutul cu latul. Chestiune de dinamică, ţi-e dată sau nu. Beckham poate preda balistica, în schimb nu l-am văzut făcând un dribling altfel decât din fuleu. Răducioiu n-a făcut carieră la Milan fiindcă nu era genul de atacant complet, care să-l fi făcut uitat pe Van Basten. Nu dădea goluri cu capul, şi asta nu pentru că şi-ar fi protejat faimoasa freză. Îmi amintesc însă de un clasament făcut pe la mijlocul anilor 90 de nişte ziarişti, francezi parcă, în care Răducioiu era cotat ca lider la şutul cu piciorul drept. Am citit de curând că Lupu ar fi spus despre el că nici măcar talent nu avea, doar că l-a "forţat" Lucescu! Mda, Lupu ăsta e băgat în seamă de ziarişti doar când au nevoie de vreo câteva vorbe scuipate printre dinţi, chipurile pitoreşti. Uite că pe el degeaba l-a forţat Lucescu, în ciuda talentului incontestabil pe care l-a avut. Un motto pentru Dănuţ Lupu: ce ne mai calcă pe bătături ăştia care se cred mari fotbalişti, pe noi ăştialalţi care chiar suntem!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fiecare cu talentele lui.

Comentarii