Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Hidatidoza este o infestație parazitară cu un vierme plat din genul Echinococcus. Cel mai frecvent este implicat Echinococcus granulosus care dezvoltă forma chistică a bolii, dar formele cele mai severe sunt determinate de Echinococcus multilocularis care declanșează echinococoza alveolară (vacuolară). În Europa, sursa cea mai importantă de transmitere a parazitului la om este câinele, dar boala poate fi luată și de la pisici, ovine sau bovine. Profesiile cu risc crescute sunt măcelarii, fermierii și crescătorii de animale.
Simptomele bolii depind de localizarea infecției, de gradul de infestare cu paraziți și de dimensiunile chisturilor. Mulți pacienți pot rămâne asimptomatici și sunt descoperiți fortuit cu ocazia unei ecografii abdominale. Teoretic, hidatidoza poate afecta orice organ, dar cel mai frecvent afectează ficatul, urmat de plămâni, mușchi, oase, rinichi, creier și splină. Simptomele sunt determinate de obicei de compresiunea regională a chistului și inițial sunt nespecifice: dureri, tuse seacă, subfebrilitate, plenitudine abdominală. Examenul obiectiv în acest stadiu este uzual normal. Ulterior, odată cu creșterea chisturilor, acuzele sunt specifice de organ: în ficat apar icterul, colicile biliare și pruritul, în plămân apar tusea cronică, dispneea, durerile toracice și hemoptizia (”scuipă sânge”), în creier apar cefaleea, amețeala, tulburările de echilibru sau de conștiență. Medicul poate identifica anumite elemente care pot sugera afectarea unui organ: mărirea de volum a ficatului, zgomote pulmonare patologice sau tulburări neurologice.
Dacă apar complicațiile (ruptura sau suprainfecția chistului), simptomele sunt mai severe mergând până la fenomene de șoc anafilactic (de obicei fatal dacă nu se intervine de urgență) sau de septicemie. Tocmai riscul de apariție a acestor complicații recomandă diagnosticul la timp al bolii și tratamentul precoce.
Probele de laborator uzuale pot fi normale sau cu modificări nespecifice: leucocitoză cu eozinofilie, probe hepatice modificate sau hipogamaglobulinemie. Testele de serodiagnostic (hemaglutinare, Elisa) sunt indicate la toți pacienții cu suspiciune de hidatidoză, dar au o acuratețe de circa 80-90%. Radiografia toracică poate detecta chisturile pulmonare. Ecografia abdominală este cea mai utilizată tehnică de diagnostic a chisturilor hidatice abdominale, deoarece este ieftină și larg răspândită, dar metoda cu cea mai bună acuratețe (98%) rămâne computer tomografia care, dacă este efectuată țintit, poate identifica leziunile abdominale, pulmonare, cerebrale sau chiar musculare și osoase.
Tratamentul de elecție al hidatidozei este cel chirurgical, deoarece este singurul care poate vindeca total pacientul. În cazurile inoperabile, se administrează tratament medicamentos cu albendazol sau mebendazol. În multe situații, se recomandă administrarea acestor medicamente și perioperator pentru a evita persistența unor leziuni reziduale de mici dimensiuni.
Profilaxia infestării parazitare este un aspect extrem de important și constă în regulile uzuale de igienă (spălarea mâinilor, a alimentelor înainte de consum, prepararea termică suficientă a cărnii) și în tratarea și vaccinarea câinilor infectați.
Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290955
