Ateromatoza

Ateromatoză înseamnă când îţi înfunzi vasele de sânge cu grăsime. Evident, ele se strică. Primele care suferă sunt teritoriile din aval, adică ţesuturile ce se hrănesc prin intermediul acelui vas de sânge. Un exemplu este atunci când irigarea creierului suferă şi, prin urmare, se modifică parametrii psihologici ai persoanei în cauză. În limbaj obişnuit se spune despre săracul om că s-a sclerozat. Mie, acesta mi se pare cel mai tragic efect al aterosclerozei, pentru că te transformă în altcineva, o caricatură a celui care ai fost înainte. Mai departe, vasul tot alterându-se, se poate şi sparge, urmând ca un întreg teritoriu să nu se mai poată hrăni. Prin urmare, el moare.  Întregi  arii cerebrale nu mai pot lucra corect şi, prin urmare, funcţiile organismului dependente de acestea vor suferi în egală măsură, aşa cum se întâmplă în accidentele vasculare cerebrale. Exemplele pot continua, depinzând de locul în care situaţia a devenit critică. Dacă fenomenul se produce la inimă se poate ajunge la infarct miocardic.   

Sute de mii de ani, ne-am hrănit preponderent cu fructe, multe kilograme, zilnic. Aceasta, cum am pomenit şi altă dată, însemna  câteva mii de miligrame de vitamina C. De asemenea,  ştim că radicalii liberi stau la originea multor boli cronice.

Activitatea lor a  fost asemănată cu o iradiere permanentă, de mică intensitate,  a întregului organism. În interiorul vasului de sânge, sunt ca un roi microscopic de albine ce îi atacă peretele. Rezultă mici cratere, asemănător unui câmp de luptă bombardat. Cine ar trebui să vină prima pentru ca să repare toate acestea? În mod normal, vitamina C. Doza zilnic recomandată este şaizeci de miligrame, şi nici pe aceasta mulţi dintre noi nu o asigură. Oamenii consumau două, trei mii de miligrame, în condiţii de poluare inexistentă şi alimentaţie naturală. Este clar că nu mai are cine să vină să repare stricăciunile semănate de radicalii liberi. Şi totuşi, lucrurile nu pot rămâne aşa.

M-a mirat la un moment dat informaţia conform căreia, acizii graşi omega 3 reprezintă cel mai puternic antiinflamator natural. Ei sunt grăsimile cele bune. Dar şi cele rele pot servi ca pansament, ceea ce chiar se şi întâmplă. Fracţia nocivă a colesterolului apare la locul accidentului, acoperind spărtura. Azi aşa,  mâine aşa, încet, încet, se acumulează grăsime. Aceasta devine aşa-zisa placă de aterom. Ea astupă vasele de sânge peste tot pe unde apucă: la inimă, creier, membre inferioare şi aşa mai departe. Sângele transportă de la inimă, prin artere, oxigen şi nutrienţi spre toate celulele din organism. Rezultă că, obstruându-le, diverse ţesuturi şi organe nu sunt hrănite suficient.

Când aceasta se produce la inimă, pot apare tulburări cardiace, din cauza arterelor renale hipertensiune arterială, la creier printre altele, începi să te prosteşti...

Una dintre cele mai importante surse de radicali liberi sunt grăsimile oxidate. Ce înseamnă grăsime oxidată? Înseamnă grăsime arsă. Oxigenul arde. Prăjelile sunt uleiuri arse.  Când prepari carne la grătar, flacăra produce acelaşi rezultat. Un fenomen asemănător are loc şi în interiorul organismului, sub influenţa radicalilor liberi, ce oxidează grăsimile alimentare precum şi pe cele de depozit, transformându-le la rândul lor în radicali liberi. Aceştia sunt cei mai periculoşi. Grăsimile neoxidate nu sunt la fel de nocive. Prin urmare, care sunt cele mai bune măsuri practice ce trebuiesc luate? Consumaţi antioxidanţi, transformaţi-vă  într-un mare antioxidant,  pentru a frâna procesele degenerative ce au loc în interiorul  dumneavoastră. Evitaţi grăsimile de origine animală din carne şi lactate. Începeţi cu bucătăria: multe fructe şi legume crude. Avem nevoie de vitamine, enzime şi minerale. Puteţi folosi de asemenea un mare număr de produse naturale cu capacităţi antioxidante deosebite, dintre care, numai  ca să dau foarte puţine exemple, enumăr germenii încolţiţi, polenul, aloe vera, usturoiul, ginsengul şi lista poate fi foarte lungă.