Postul – urcuș duhovnicesc

Multă lume nu știe ce însemnătate are postul. Unii spun că ar fi poruncă impusă de preoți și nu face parte din poruncile lui Dumnezeu, că de aceea a spus Domnul Hristos: ,,nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (Matei 15, 11) - pe aceasta o știu toți, dar Mântuitorul n-a desființat postul, n-a spus să nu mai postească nimeni, ci a arătat cum trebuie ținut postul și care este adevăratul post plăcut lui Dumnezeu. Domnul Hristos laudă postul și arată și puterea lui când spune ucenicilor că unele soiuri de diavoli nu se poate scoate decât cu post și rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29), de aceea sfinții Părinți spun că Postul este poarta, iar Epitrahilul este ușa mântuirii; adică prin poarta aceasta strâmtă, de care vorbește Mântuitorul, vor intra toate virtuțile sfinte în sufletul și trupul omului, îmblânzind trupul și sufletul.

Înainte de orice altă poruncă, Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, în Rai, să postească, adică să nu mănânce din pomul oprit, acel al cunoștinței binelui și răului. Adam și Eva au stat în Rai atât cât au păzit porunca, iar când au mâncat au pierdut Raiul și veselia de acolo. Prin călcarea acestei porunci s-a prefăcut veselia în lacrimi, mintea s-a îngroșat, trupul a murit și toată natura s-a răsculat împotriva omului căci a intrat moartea în lume. Vedem că însuși Mântuitorul a postit în pustiul Carantaniei, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei, 4,2, Luca, 4,2) unde a fost ispitit de diavol; posteau, de asemenea, sfinții apostoli și ucenicii lor (Fapte12, 2-3; Cor. 6,5), ei au rânduit postul pentru creștini.

Adevărul este că viața curată și nevinovată pe care Dumnezeu o cere de la creștini în timpul postului constă în abținerea de la păcate, precum și în abținerea de la carne și celelalte bucate de dulce. Acesta este postul cel adevărat, să postească și trupul și sufletul. Abținerea de la păcat este postul sufletului, iar abținerea de la bucate este postul trupului. Postul trupesc nu trebuie despărțit de cel duhovnicesc, adică, dacă omul postește de la mâncare, dar în schimb înjură, minte, dă răului și face tot felul de păcate – un astfel de post e ca un trup fără suflet. Adevăratul post e ca să ne abținem de la patimi, vicii rele. Căci la ce ne servește să nu mâncăm carne, dacă osândim pe fratele nostru, vorbindu-l de rău, dușmănindu-l și pârându-l? La ce ne folosește să nu bem vin, dacă vărsăm sângele fraților noștri? Ce ne folosește dacă mâncăm numai seara iar toată ziua am petrecut-o pe la spectacole, filme, procese și în tot felul de păcate rele? Trebuie să știm că și sufletul și trupul au o hrană și un post propriu. Această hrană este Cuvântul lui Dumnezeu: rugăciunile, citirea psaltirii, cântarea sfântă religioasă. Omul nu trăiește numai ca animalul mâncând și bând; omul cugetă, iubește, se roagă, gândește ceea ce hrănește cugetul lui, iubirea lui este Cuvântul lui Dumnezeu; Mântuitorul când a fost ispitit de satana în pustie și i-a zis să facă pietrele pâini, Domnul Hristos i-a răspuns: ,,nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

Sfinții noștri Părinți aseamănă Postul Mare cu o scară cu patruzeci de trepte. O scară ce urcă pe om prin înfrânare de la pământ la cer. La capătul cel de jos al scării stă săracul Adam, omul – noi – iar de la cel de sus privește Domnul Iisus Hristos spre noi. Jos plângem noi cu strămoșul Adam și cu Eva, noi toți păcătoșii, iar sus așteaptă Milostivul Dumnezeu și privește să vadă lupta noastră, lucrarea noastră, dragostea noastră, cum urcăm noi pe aceste trpte ale postului. Fiecare dintre aceste trepte ale scării reprezintă o zi. În aceste 40 de zile ale sfântului post, să nu fie una pe care să o petrecem fără de folos. Într-o zi fă milostenie, într-o zi fă pace între cei ce se dușmănesc, într-o zi deschide ochii sufletului unui necredincios, în altă zi însoțește un mort la groapă, în altă zi ascultă o rugăciune, o cântare sfântă, o învățătură sfântă, și împarte tot felul de fapte bune, împreună cu postul, cu rugăciunea și cu smerenia. Așa să urcăm zi de zi pe scara aceasta până acolo sus la Stăpânul nostru unde ne vom bucura de milostivirea lui Dumnezeu.

Trebuie să ținem seama că după canoane și după învățăturile Sfinților Părinți, postul nu este pentru toți la fel: vorbim desigur despre postul de bucate, căci în ceea ce privește postul duhovnicesc, oprirea de la păcate și fapte rele, acesta este pentru toți la fel. Vedem că nici sfinții părinți nu au ținut postul la fel - postul de bucate, unii puteau mai mult, alții mai puțin. Pentru aceasta postul de bucate poate fi îndulcit celor care sunt bolnavi, doar după ce fac dezlegare la preot, după ce se spovedesc, după ce se împărtășesc și în timpul acesta să pună dragoste mare și fierbinte pentru Domnul. Aceștia să țină și ei cât pot, și în schimb să se păzească de faptele cele rele și să înmulțească faptele cele bune.

Chiar dacă am face destule fapte bune sau postim tot postul, nu primim iertare dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit. Iar dacă aceștia nu vor să ne ierte, să-i iertăm noi din inimă și atunci vom primi iertare de la Dumnezeu. Și așa împăcați cu toți și cu noi, să ne unim cu Hristos prin Sfânta Taină a Euharistiei în așteptarea Slăvitului Praznic al Învierii.

Preot Vrăjitoru Constantin

Tel. 0748255447