„Nu aş putea trăi în afara lui Dumnezeu”

În exerciţiul practic al existenţei noastre întâlnim oameni care descoperă şi împletesc realitatea duhovnicească, trăită în duhul Tradiţiei şi al credinţei creştine, cu planul profesional în care activează. Doar începând de aici se poate vorbi despre demnitate, virtute şi libertate deplină în faţa oricărui fel de prejudecată. Avocatul Narcisa Ciobanu se numără printre tinerii apologeţi ai valorilor creştine într-una dintre cele mai vechi şi nobile meserii ale societăţii civile: Dreptul.

Sunteţi un avocat de carie­ră şi un om care preţuieşte valoarea deontologică şi creştinească a acestei lucrări. Cum s-ar putea defini sufleteşte meseria pe care o practicaţi?

Avocatura are, în primul rând, o incredibilă componentă umană. Asta înseamnă că, din perspectiva mea, dacă nu putem empatiza cu clienţii ori potenţialii noştri clienţi, în modul adânc, nu putem nici să ne desăvârşim, de-a lungul vieţii, în exerciţiul profesiei şi nici nu putem să ni-i apropiem pe cei care vin în întâmpinarea noastră, dorind să apeleze la serviciile noastre juridice. În repetate rânduri am spus că avocatura nu este doar o profesie liberală, nobilă, care nu vrea să cunoască nici o îngră­dire, ci este, fără putere de tăga­dă, cu şi despre oameni.

Există o valoare mărturisitoare, creştin apologetică, a avocaturii ca îndeletnicire profesională astăzi?

Dincolo de orice confesiune religioasă, avocatura are rolul de a apăra omul, drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia, dar şi de a limita ori elimina in integrum abuzurile la care acesta poate fi supus, vizând aici privarea de libertate în mod nelegal, prejudiciile de ordin material care îi pot fi aduse ori limi­tarea unor drepturi care îi sunt garantate prin lege şi care au sco­pul de a-l proteja şi de a-i proteja viaţa, onoarea, demnitatea, posibilitatea de a se dezvolta armonios în societate. Dreptul la apărare este garantat şi asta vizează nu doar dreptul fiecăruia de a beneficia de o apărare cali­ficată, dar şi rezerva pe care noi, avocaţii, trebuie să o manifestăm faţă de o eventuală „judecare” a virtuţilor ori a lipsei lor în ceea ce priveşte o persoană pe care o apărăm. Actul apărării fiind unul complet, complex, loial, el trebuie văzut, adaptat şi adaptabil pentru orice cetăţean, indiferent de crezurile ori virtuţile sale.

Cum ar putea fi apărate valorile tradiţionale ale poporului nostru (credinţă, familie, virtute creştină etc.) în faţa provocărilor actuale?

Trendul actual, care a generat nu doar secularizarea, globali­za­rea, consumismul etc., a adus şi dezvoltare, dar şi înlesniri în vieţile tuturor, iar aceste aspecte nu pot fi contestate. Descoperirile de ultimă oră în medicină, în ştiinţă în general, revoluţiile teh­no­logice etc. ne uşurează traiul, însă cred că trebuie păstrat un echilibru în cultivarea a tot ce este nou şi îmbrăţişarea de către noi, apreciind eu că o cale de mij­loc ar fi indicată. Cel puţin asta am aplicat până acum în propria mea existenţă şi activitate. Faci­lităţile, traiul comod ori permanenta deschidere către nou, către inovaţie nu trebuie să ne înde­părteze de valorile tradiţionale cu care am fost crescuţi şi care încă ne asigură un echilibru psiho­e­moţional. Eu, exempli gratia, nu aş putea trăi în afara lui Dumnezeu şi a convingerii profunde că El există şi că grija pentru suflet şi credinţă trebuie să fie una constantă, şi nu doar în momente de cumpănă ori de restrişte.

Am putea vorbi despre o „substanţă morală a Dreptului”?

Da, cu siguranţă şi fără a face elogiul pregătirii juridice, cu toţii cunoaştem că Dreptul trebuie să plece de la morală şi trebuie să cultivăm o artă a binelui făcut prin dreptate şi echitate, alegând să nu greşim în dauna semenilor noştri, să nu provocăm pagube nimănui, să nu lezăm pe nimeni prin acţiunile/inacţiunile noastre, să alegem adevărul în dauna minciunii. Şi asta chiar dacă, de cele mai multe ori, adevărul îi spe­rie pe oameni, mulţi fiind seduşi de comoditatea minciunii. Alegerea adevărului fiind, în esenţă, o alegere morală. Şi mă refer aici nu la adevărul judiciar, istoric etc., ci la adevărul crescut din principii şi convingeri sănă­toase.

Cum simţiţi ajutorul lui Dumnezeu în lucrul pe care îl faceţi pentru oameni în fiecare zi?

Dumnezeu este o prezenţă permanentă şi de aceea Îl percep în primul rând ca Persoană Care îmi oferă de fiecare dată o stare de echilibru şi de forţă interioară. Viaţa unui avocat este una tumultuoasă, mereu în mişcare, cu mintea şi inima împărţite între problemele justiţiabililor, rare fiind momentele de linişte şi introspecţie în care mă pot gândi că există cineva care mă ajută ori care m-ar putea ajuta. De fapt, consider că această conştientizare perpetuă că Dumnezeu există şi că nimeni nu este pe deplin singur este un factor de stabilitate care reprezintă un real ajutor. În acest fel mă simt motivată să port luptele clienţilor mei, în baza mandatului pe care aceştia mi-l acordă în vederea asigurării asistenţei şi reprezen­tării juridice.

Cum aţi putea descrie lucrarea profesională în care vă regăsiţi în prezent, în notă autobiografică?

Am 32 de ani şi sunt avocat definitiv în cadrul Baroului Dolj, cu o vechime neîntreruptă în profesie de 8 ani, titular al Cabinetului de Avocat „Narcisa Cio­ba­nu”. Îmi desfăşor activitatea în cele două birouri deschise - unul în Craiova şi celălalt în Bucu­reşti. Sunt specializată în Drept Civil şi din vara lui 2015 şi în Drept Sportiv (mai precis handbal), într-o ramură care este în plină dezvoltare, expansiune, piaţa serviciilor juridice asigurate sportivilor profesionişti fiind în continuă mişcare.

Am participat la mai multe emisiuni radio, tv, la conferinţe şi simpozioane, unde am susţinut deschiderea avocatului către comunitate, avocatura fiind o profesie care trebuie să coboare în societate, printre oameni, nu doar prin prisma serviciilor juridice pe care le oferă, dar şi prin implicarea în proiecte sociale, uma­nitare, culturale etc. Am susţinut aripa tânără a avocaturii, fiind încă un avocat pe segmentul sub 35 de ani, dar şi femeia avocat, fiind o susţinătoare a drepturilor femeilor şi a modului în care acestea pot fi un factor decizional în societate, prin prisma pregătirii profesionale şi a valenţelor avute, mai ales că în Baroul Dolj numă­rul femeilor avocat reprezintă 51,6% din numărul total de avocaţi, aceasta însemnând că femeia avocat prezintă credibilitate, seriozitate şi a dobândit specia­lizări în diferite ramuri ale Dreptului care îi permit accesul pe piaţă, încât să poată furniza servicii juridice profesionale la cel mai înalt nivel.

(Pr. Ioniţă Apostolache, Ziarul Lumina)