Semănăm cu osteneală duhovnicească, dar vom culege roadele cu bucurie

Agricultorul la timpul potrivit seamănă şi adună recolta. Tot aşa, creştinul are un asemenea timp. Agricultorul ştie timpul când trebuie să semene. Tot aşa, creştinul cunoaşte timpul potrivit când trebuie să semene sămânţa sa – acesta este timpul vieţii pământeşti. „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (II Corinteni 6, 2).

Agricultorii cumpătaţi şi înţelepţi nu lasă să treacă timpul în care trebuie să semene, ci atunci se ostenesc şi seamănă. Tot aşa, creştinii cumpătaţi şi înţelepţi nu lasă să treacă timpul vieţii de aici, ci se ostenesc şi seamănă seminţele lor, se căiesc, săvârşesc faptele pocăinţei, fac faptele milosteniei ş.a. Vremea de acum este numai vremea semănatului, iar în veacul viitor nu va mai fi aceasta. Acum este vremea potrivită să te căieşti, să plângi pentru păcate, să te rogi, să faci bine tuturor, căci în veacul viitor nu vei mai putea săvârşi toate acestea.

Agricultorul se osteneşte şi seamănă, nădăjduind la rodul care ia naştere din seminţe. Tot aşa, creştinul se osteneşte şi seamănă cu nădejdea la rodul duhovnicesc, la răsplata milostivă a lui Dumnezeu. La vremea secerişului, agricultorii seceră roadele coapte ale ostenelii lor. Tot aşa şi creştinii, roadele ostenelilor lor şi ale seminţelor dumnezeieşti le seceră la sfârşitul veacului şi la învierea din morţi. Agricultorii, adunându-şi roadele ostenelilor lor, se bucură. Tot aşa şi creştinii, văzând şi adunând roadele ostenelilor lor şi ale seminţelor dumnezeieşti, sunt cuprinşi de bucurie. „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor” (Psalmi 125, 5-6).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, pp. 92-93)