Mircea Radu IACOBAN

Grand Hotel Traian, una dintre cele mai cunoscute vechi zidiri ieşene, edificată după planurile lui Gustave Eiffel, este în faliment. Are datorii de aproape 50 de milioane de lei, în vreme ce societatea ce-l administrează, SC Turism Moldova, întâmpină probleme similare cu încă un hotel ieşean, Astoria, şi cu un altul din Botoşani. Firma a intrat în insolvenţă încă din 2014. La începutul acestui an s-a decis, prin sentinţă executorie, începerea procedurii generale a falimentului, dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare.

Falimente gârlă în ultima vreme, n-ar trebui să constituie mare surpriză cele ce se petrec la SC Turism, firmă cândva de stat (cât se poate de profitabilă!) şi privatizată de salariaţi, dacă Grand Hotel Traian n-ar fi unul dintre simbolurile ce ornează cu o anume fală istoria Iaşilor. Cine-l va prelua, ce se va întâmpla cu el, ce destinaţie va primi? Originala clădire a fost proiectată şi de Jean Eiffel, prima din România pe schelet metalic. Puţină lume ştie că relaţia Eiffel-România nu se reduce la cele două obiective construite la noi de inginerul parizian către sfârşitul secolului XIX (podul de cale ferată de la Ungheni şi Hotelul Traian), ci se continuă prin aceea că emblema Parisului şi a Franţei, turnul Eiffel, a fost edificat cu grinzi metalice forjate la Reşiţa.Inscripţiile în relief care atestă originea grinzilor se pot citit destul de lesne chiar din mersul liftului pentru vizitatori. Ar fi interesant de cercetat dacă nu cumva şi scheletul Statuii Libertăţii de la New York, proiectat şi executat de acelaşi Eiffel, nu s-a materializat tot din grinzi turnate ori forjate la Reşiţa...

Soluţia constructivă neobişnuită adoptată pentru Hotelul Traian, adică structură metalică şi pe verticală, şi pe orizontală, a asigurat nu numai rezistenţa clădirii în timp (edificiul a trecut prin mai multe cutremure, a fost bombardat şi incendiat în 1944...), ci a permis şi remodelarea totală a funcţionalului interior în plin şantier mult avansat. Probabil nimeni nu mai ştie că, în acel punct central, chiar inima Iaşiului, urma să se construiască... Teatrul Naţional. Aşa a început şantierul: va fi teatru. Primarul Scarlat Pastia renunţase la prăvăliile pe care le avea în zonă, cedând locul pentru viitoarea mare scenă. Interesant este că s-a început construcţia în 1879 – deci, cu mult înainte de incendiul catastrofal care a distrus Naţionalul din Copou (1888). Urma Iaşiul să aibă două mari teatre? Cel de la Copou era considerat depăşit? A fost incendiat din toate cele patru colţuri odată – nici până acum nu s-a aflat de către cine şi de ce... Şantierul avea să înghită sume care au întrecut net posibilităţile lui Pastia, primarul fiind nevoit să cedeze clădirea Băncii „Creditul urban”, care i-a schimbat destinaţia: va fi hotel.În anii refugiului la Iaşi din Primul Război Mondial, hotelul a găzduit miniştrii României.

La fel de importante sunt amintirile purtate de Grand Hotel Traian din lumea artelor şi literaturii. Într-un singur an, 1884, în saloanele hotelului s-a desfăşurat mai întâi banchetul XXI al Societăţii „Junimea”, cu participarea lui Eminescu şi a lui Creangă. Apoi, s-a sărbătorit Centenarul Răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, cu aceeaşi memorabilă participare. Tot în 1884 s-a petrecut un eveniment, pare-se, ignorat de istoricii literari: Caragiale n-a ales, pentru prima lectură a „Scrisorii pierdute”, Capşa bucureşteană, ci a venit la Iaşi şi a citit la „Traian”, într-un cerc de amici. Peste câteva zile (26 oct.) va avea loc şi lectura cvasioficială, în casele lui Iacob Negruzzi. Într-o aripă a clădirii a funcţionat (1926) Librăria Societăţii „Viaţa Românească”; aici au fost puse în vânzare primele aparate de radio din Moldova...

Printre cei care „au tras” la Grand Hotel Traian s-a numărat şi Greta Garbo (iulie 1934). Diva tocmai turnase filmul... „Grand Hotel” şi se afla în plină glorie, după ce întruchipase pe ecran memorabilele roluri Mata Hari, Regina Cristina, Anna Karenina. Desigur, în registrul hotelului a semnat cu un nume oarecare – îi plăcea să întreţină misterul şi practica ciudata izolare care avea să-i aducă o a doua faimă. Naţionalizat în 1950, Grand Hotel Traian avea să devină sediul sindicatelor şi al asociaţiilor sportive ieşene, după ce, în 1944, fusese preschimbat în... atelierul central al geamgiilor. Cum sindicatul „de ramură” funcţiona undeva, la cucurigu, s-a considerat normal ca aici să se preia întreaga campanie de înlocuire a geamurilor urbei (după bombardamente, nu rămăsese mai nici unul întreg).

Se pare că Grand Hotel Traian este revendicat şi de cetăţeanul israelian Carol Theitler, născut la Paşcani în 1924 şi emigrat în 1960. Theitler mai solicită retrocedarea a trei cinematografe, precum şi a altor câtorva imobile. Deocamdată, a obţinut Casa Alecsandri (de unde a fost evacuat Muzeul Teatrului), precum şi câteva clădiri din zonă. Încurcat de tot viitorul celui ce a fost vestitul Grand Hotel Traian, edificiu aflat în inventarele patrimoniului naţional...