Alina MIHĂESCU

Trăiesc impardonabil de des senzaţia că ne-am pierdut orice echilibru, orice urmă de bun-simţ care să ne menţină la un nivel rezonabil, corespunzător fiinţelor umane. Și pentru ca totul să pară pierdut şi fără de speranţă, societatea nu doar că nu face nimic să iasă din mocirla călduţă şi băltită, ba chiar se opune cu glas strident, cu pumnul ridicat şi, uneori, cu mâna pe drapel. Căci e nevoie de o motivaţie, iar dragostea de neam sună atât de înălţător! Societatea noastră, doamnelor şi domnilor, se opune educaţiei şi progresului, crezându-se superioară. Societatea noastră a ajuns să fie inumană, în numele vieţii. Societatea noastră este formată din milioane de indivizi, iar unul dintre aceştia este o femeie de 23 de ani care a devenit cea mai tânără bunică din lume. La 23 de ani! Fără să ştie de existenţa ei, familii întregi, mame, taţi, copii, bunici sau pur şi simplu cetăţeni ai acestei ţări susţin că tinerii noştri nu au nevoie de educaţie sanitară, câtă vreme aceasta implică şi educaţie sexuală. De parcă omul n-ar fi întreg, de parcă e important să ştim la ce foloseşte inima şi cum o păstrăm sănătoasă, dar nu şi organele de reproducere. Singura explicaţie este pudoarea născută din ignoranţă care naşte monştri. Această bunică de 23 de ani pe care alegem să o ignorăm, tot din „dragoste de neam”, a devenit mamă la 12 ani. Rog pe cei care ştiu cu adevărat cum se fac copiii să reflecteze 10 secunde pe tema asta. O asemenea oroare s-a putut petrece doar prin abuz, iar nenorocirea s-a repetat la indigo copilei pe care a născut-o. Dacă citind aceste rânduri vă trece prin cap că de vină ar fi apartenenţa la o anumită etnie, trebuie să ştiţi că sunteţi într-o mare eroare şi faceţi parte dintre cei moral responsabili pentru ce li s-a întâmplat acestor copile. Atitudinea discriminatorie este tot o problemă de educaţie. Acest flagel ne roade şi ne face mici, mici, foarte mici, încât ajungem să ne considerăm mai buni decât alţii doar pentru că suntem de o anumită rasă, religie sau aparţinem unui anumit popor. De fapt, lipsa de educaţie ne face urâţi şi proşti şi deloc oameni. Povestea tinerei bunici este doar vârful icebergului. Sub apă sunt mii de tinere românce care, anual, devin mame la vârste incredibile, sunt mii de copii nedoriţi şi abandonaţi, născuţi de aceste tinere ce nu înţeleg ce li se întâmplă, condamnate şi stigmatizate, victime ale lipsei de educaţie. Iar noi continuăm să ne opunem, noi insistăm să rămânem în beznă doar pentru că aşa am făcut de mii de ani. Știu sigur că pe bunica de 23 de ani nu a strâns-o nimeni, niciodată, în braţe şi n-a sărutat-o pe frunte. Dar nici pe sutele de mii de conaţionali care se fac că nu o văd.