„Rugaţi-vă neîncetat!”

În perioada duhovnicească în care ne aflăm, rugăciunea se împleteşte cu postul, de aceea în tot acest răstimp liturgic facem recurs la îndemnul Sfântului Apostol Pavel, „Rugaţi-vă neîncetat!” (I Tes. 5, 17). Apropierea de Dumnezeu se face pe mai multe poteci, însă cea mai bătătorită cale către Dumnezeu este calea rugăciunii, în sensul de convorbire cu Dumnezeu, dialog permanent cu El. Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu. Este dialogul omului slab și păcătos cu Dumnezeul Atotputernic și Sfânt. A ne ruga înseamnă a ne deschide sufletele înaintea lui Dumnezeu. Înseamnă a pune înaintea Lui toate necazurile, nevoile, bolile, patimile și poftele noastre necurate, toate slăbiciunile care ne îngrădesc voința și ne încorsetează libertatea, toate gândurile rele și toată sărăcia noastră. Rugăciunea este cea mai delicată, cea mai nobilă și mai înaltă funcție a sufletului nostru. Nu există un mod mai productiv de a ne umple timpul decât rugăciunea. Ea este acel izvor tainic care îi oferă credinciosului curaj, bărbăție și puterea de a continua. Rugăciunea alungă și îndepărtează de la noi toate duhurile necurate, oricât de puternice și de neînduplecate ar fi. Putem să ne rugăm mereu și în orice loc. Nu trebuie să înceteze niciodată rugăciunea în viaţa noastră. Omul rugător ajunge prin nevoinţă şi post la sfinţenie, adică la desăvârşire şi la bucuria vieţii veşnice. Rugăciunea curată, insistentă și înflăcărată biruiește orice patimă, oricât de puternică ar fi aceasta și oricât de adânci ar fi rădăcinile sale. Nu avem alt mijloc de a comunica cu Dumnezeu şi de a fi în comuniune cu El decât rugăciunea. Ea este mai presus de orice virtute. De aceea, să nu contenim a ne ruga. Acum, în perioada Postului Crăciunului, să oferim mai mult timp rugăciunii în viaţa noastră.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei)