Florin HAIDAMAC

Mă duc ieri la o farmacie cu pretenţii din oraş, să îmi cumpăr ceva leacuri pentru gripa ce încearcă să mă salute. Mă aşez cuminte la coadă. La tejghea era o fătucă îmbrăcată într-un halat alb, scurt, cu o coafură gen emo. Nu am nimic cu genul ăsta de patetici. Vă spun asta pentru a vă face o idee despre imaginea farmacistei. Cică!

În faţa mea era un domn înalt, cu părul cărunt, cu o reţetă în mână.

- Domnişoară, vreau de pe reţetă numai fenofibratul - spuse el.

Această substanţă se foloseşte pentru a scădea nivelul de trigliceride (grăsimi) din sânge.

Tuta răspunde:

- Nu avem fenofibrat, dar avem fenobarbital.

Nu am mai putut să mă abţin:

- Domnişoară dragă, grajdul ăla în care ai stat tu se numeşte şcoală? Cine naiba te-a pus aici? Unde e şefa?

Asta nu se lasă:

- Dar dumneavoastră cum vă permiteţi să vorbiţi aşa cu mine? Eu am făcut ceva ani de şcoală ca să fiu aici - îmi răspunde distrusa.

- Domnişoară, dacă treci pe lângă o clădire pe care scrie şcoală nu înseamnă automat că dobândeşti şi cunoştinţe. Te rog cheamă farmacista-şefă, care e obligată să fie aici, conform normelor de funcţionare ale farmaciilor. Şi repejor, până nu sun eu pe cineva şi vă închide păduchelniţa asta.

Tipa dispare. După câteva minute se întoarce cu o doamnă în vârstă.

- Cum vă permiteţi, domnule, să mă chemaţi?

- Doamnă, aveţi angajată o tută care nu ştie medicamentele. Cum să dai fenobarbital în loc de fenofibrat?

- Dar ce treabă aveţi dumneavoastră?

- Treabă cu vindecarea, doamnă. Sunt medic.

Amândouă rămân mască. Am făcut circul de pe lume. Cel puţin douăzeci de minute nu a mai intrat nimeni acolo. Sunt convins că, după ce am plecat, lucrurile au reintrat in normal. Alţi pacienţi, care au încredere în halatul alb, vor suferi de pe urma unei piloase angajate pe calităţile ei orale, nu pe cele profesionale.