Ortodoxia, tinereţea veşnică a lumii

Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din toată lumea (ITO), organizată anul acesta la Iaşi, reprezintă o binecuvântare şi o şansă pentru noi toţi. Întâlnirile de acest fel au rolul de a-i apropia pe tineri între ei în spaţiul Bisericii, de a-i apropia de ei înşişi, dar şi de preoţii din parohiile lor. Toţi tinerii au vocaţia sfinţeniei. Privindu-i în lumina speranţei, ca pe un dar şi ca pe un potenţial ce aşteaptă să fie descoperit şi aşezat în lucrare, Biserica îşi propune să îi susţină pe toţi spre a-şi descoperi fiecare plinătatea propriei chemări. ITO Iaşi 2017 este o invitaţie la libertate, dar nu la „libertatea” care împovărează, ci care despovărează, care luminează, care aduce uşurare şi pace. Este şi o chemare adresată oricărui tânăr de a rămâne fidel lui însuşi, pentru că în adâncurile fiecăruia se află ascunsă tainic căutarea adevăratei libertăţi, a frumosului, a binelui, a iubirii şi, deci, căutarea lui Dumnezeu, Cel ce este izvorul libertăţii şi al iubirii curate.

Cedăm prea adesea ispitei de a-i sub­evalua pe tineri, de a minimaliza impor­tanţa potenţialului lor. Dumnezeu „nu aruncă” la întâmplare generaţii în istorie fără să le dea un rost. Dumnezeu are un plan şi cu generaţia aceasta de tineri. Avem încredere în ei.

Ştim cu toţii că tinereţea este un timp în care omul face primele alegeri importante. Deciziile luate la această vârstă vor marca întreaga existenţă. Vremea tinereţii are încercările ei şi are şi riscuri. Timpul acesta poate fi un timp al împătimirii sau un timp al despătimirii. Tinerii liberi însă, adică neîmpătimiţi, sunt podoaba Bisericii şi a societăţii în general.

Este bine ca tinerii să fie însoţiţi şi ajutaţi în căutările lor. Credem că a rămâne în permanent dialog cu generaţiile tinere este salvator. Întâlnirea de la Iaşi este un prilej bun de a fi mai aproape de valorile noastre, de a ne înţelege mai bine pe noi înşine, de a înţelege raţiunea existenţei noastre.

În lume există o criză a transmiterii valorilor culturale şi spirituale tinerilor. Ştim că este dificil pentru tinerii care stau departe de Biserică să o cunoască şi să i se alăture. ITO reprezintă o oportunitate oferită noii generaţii de a se familiariza cu universul spiritual al Bisericii, altfel spus, cu viaţa. Credinţa noastră nu este un „calmant pentru bătrâni”, cum greşit considera cineva, ci este viaţa cea adevărată. Cine poate oferi răspunsuri autentice la întrebările fundamentale ale vieţii, cine poate oferi un sens existenţei fiecărui om? Numai Bunul Dumnezeu.

Libertatea, un dar care trebuie cucerit mereu

Pentru ITO 2017 am propus spre meditaţie tema libertăţii. Cu toţii ne dorim să fim liberi. Libertatea însă nu se câştigă uşor şi repede. Libertatea se cucereşte prin efort şi treptat. Ea este un exerciţiu şi un proiect pentru toată viaţa. Dar pentru a trăi cu adevărat liberi avem nevoie ca mai întâi să înţelegem ce este libertatea. Ştim noi ce căutăm? Avem curajul de a ne pune cu adevărat problema libertăţii? Ştim ce presupune această libertate? Care sunt avantajele libertăţii, dar „dezavantajele” ei? Merită efortul? Pentru mulţi tineri „libertatea” este un cuvânt frumos care îndeamnă la visare. Pentru cei care au depăşit vârsta tinereţii, îndrăznesc să spun că „libertatea” este mai mult o nostalgie, sau este un ideal, dar nu o realitate. Cum facem să ne apropiem de libertate? 

Aud tineri spunând: „Sunt liber şi fac ce vreau”. Privind în jur, tragem totuşi concluzia că mulţi dintre cei care gândesc aşa, „sunt liber şi fac ce vreau”, nu fac mare lucru în viaţă. Dimpotrivă, această gândire duce adesea la ruinarea sănătăţii fizice, dar şi mentale, la nereuşită atât socială, cât şi spirituală.

Privind la ştirile TV, privind în jurul nostru, văzând câte se întâmplă, spunem uneori: „Ceva nu merge bine. Parcă lucrurile au luat-o razna”. Îmi aduc aminte, acum câţiva ani, o ştire arăta că în Franţa 30% din albinele apicultorilor au murit din cauza pesticidelor. Albinele după ce colectau polenul din flori nu reuşeau să se orienteze şi să se mai întoarcă acasă, la stup. Pesticidele de pe plante, de pe flori le-au afectat sistemul de orientare. Tinerii noştri „nu reuşesc să se mai întoarcă acasă. Nu-şi mai recunosc casa”. Nu albinele sunt vinovate, nu tinerii sunt vinovaţi. Prea multele „pesticide” aruncate în societate dăunează, afectează sistemul de orientare. O întâlnire a tinerilor sub binecuvântarea Bisericii este o încercare de normalitate, o şansă de a ne întâlni cu reperele, cu valorile ce ne pot duce acasă. Avem o mare speranţă în ceea ce-i priveşte pe tineri. Au sensibilitatea necesară pentru a sesiza ceea ce este de folos de ceea ce nu le este. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu puţină sinceritate vor ajunge la lumină.

Povestea bobului de fasole

Nişte studenţi, explorând împrejurimile unei mănăstiri din Moldova, au intrat şi în grădina mănăstirii. Un părinte în vârstă aplecat peste straturile de zarzavat lucra acolo. Asta era ascultarea lui. „Binecuvântaţi părinte. Ce faceţi?” „Ce să fac?! Mă bucur şi mă minunez.” „Păi, de ce vă minunaţi?” „De toate, de grădiniţa aceasta, de puterea lui Dumnezeu.” „Daaa….?!” „Da. Ia uitaţi-vă la vrejul acesta de fasole! Caută aracul pentru a se înălţa spre lumină. Dacă plantez bobul de fasole la un metru distanţă de băţ, când răsare vrejul, tot îl găseşte. O plantă neînsufleţită caută lumina şi găseşte mijlocul de a se înălţa spre ea. Vedeţi? Căutarea luminii este în firea ei. Cu atât mai mult omul, fiinţă raţională, poate găsi lumina, şi nu doar lumina aceasta, ci este chemat să afle Izvorul Luminii.” Studenţii au ascultat înţelepciunea simplă, dar adâncă a bătrânului, au ţinut-o minte şi au povestit-o mai departe. Tinerii sunt chemaţi la o viaţă înaltă, la o viaţă eroică, la o viaţă de sfinţenie. Cu puţină disciplină, cu ceva efort, cu un dram de înţelepciune vor ajunge acasă.

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de nimic” (nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine, să mă facă rob) (1 Corinteni 6, 12), ne spune Sfântul Apostol Pavel. Credem că aceste cuvinte sunt un început bun şi un ajutor pentru a afla răspuns la întrebările noastre în ceea ce priveşte libertatea. Dintru început este bine să ştim că nu putem fi cu adevărat liberi în izolare. Libertatea nu este niciodată solitară, ci socială. Libertatea se exprimă în întâlnirea cu celălalt.

A fi liber înseamnă a putea face binele. A fi liber înseamnă a putea dărui cu uşurinţă celui care este în lipsă. Eşti liber când poţi să iubeşti fără a pretinde să fii iubit; eşti liber atunci când nu trebuie să minţi, omul liber nu se teme să spună adevărul; eşti liber atunci când poţi să spui mulţumesc; eşti liber când poţi să ierţi pe cel care ţi-a făcut rău şi chiar să-l iubeşti pe vrăjmaşul tău; eşti liber atunci când îţi cunoşti credinţa şi istoria nea­mului din care faci parte şi vorbeşti despre ea copiilor tăi. Şi să mai ştim că unul dintre semnele libertăţii este bucuria, bucuria curată. Spiritul liber se bucură, lasă libertate Duhului Sfânt să lucreze în inima sa. Bucuria este una dintre roadele Duhului Sfânt. Dacă rămânem aproape de Dumnezeu, dacă reuşim să ne împrietenim cu El, vom cunoaşte libertatea şi ne vom bucura. Mântuitorul ne spune: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Libertatea este posibilă acolo unde este Hristos-Adevărul şi acolo unde este prezent Duhul Sfânt, aşa cum aflăm de la Sfântul Apostol Pavel. „… unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17). Par grele cuvintele Scripturii, dar nu este aşa. Cuvintele acestea vorbesc despre adâncul şi firescul vieţii noastre. 

Ne dorim ca tinerii să petreacă zile frumoase în oraşul nostru şi să revină ori de câte ori le este dor de Sfânta Cuvioasă Parascheva, de Dealul Copoului, de Creangă, dar şi de noi, cei care ne dorim să rămânem „prietenii de la Iaşi”. (Arhimandrit Nicodim Petre)