Cuvintele Sale sunt izvor de viaţă veşnică

„Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea; Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.” (Marcu 3, 6-12)

Cele mărturisite de Evanghelie au avut loc la începutul activităţii Domnului Iisus Hristos. În scurt timp El a ajuns să fie căutat de mulţi oameni. Cei mai mulţi erau bolnavi, demonizaţi sau neputincioşi şi doreau ca măcar să se atingă de El. Alţii, puţini la număr, farisei şi irodieni, au ţinut un sfat de taină pentru a-L prinde. În ochii lor El era incomod, iar cuvintele Sale aveau o influenţă prea mare asupra mulţimilor. Pericopa evanghelică ne mai aminteşte şi de demoni. Aceştia când Îl vedeau pe Hristos cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Pe aceşti „experţi ai prefăcătoriei, Domnul Hristos i-a mustrat. De ce? Răspunsul îl avem în cuvintele Evangheliei: „Ca să nu-L facă ei cunoscută. Altfel spus, Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie făcut cunoscut şi recunoscut de către oameni, pentru lucrarea Sa, cuvintele şi faptele Sale. Sfântul Ioan Damaschin aşa ne învaţă: „Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii”.

(Pr. Dumitru Păduraru, Ziarul Lumina)