La început, regii Persiei au acordat libertate creștinismului în țara lor, însă odată cu venirea la tron a Sfântului Împărat Constantin cel Mare creștinismul a devenit religie ocrotită de statul roman, iar perșii au început să devină bănuitori, crezând că romanii vor prin mijlocirea religiei creștine să infiltreze spioni în persoana preoților sau a călugărilor. Regele persan Sapor al II-lea a început persecuția împotriva creștinilor, care a ținut 27 de ani. După o perioadă de liniște, un Episcop din Suza, pe nume Abdas, a îndemnat pe câțiva creștini să dea foc unui templu păgân, fapt care a dus la pornirea unei alte prigoane împotriva creștinilor care a durat 30 de ani. Prin voia Bunului Dumnezeu această persecuție a încetat prin mijlocirea Episcopului Acachie din Amida care a răscumpărat 7 000 de prizonieri persani cu banii săi și cu banii luați din vânzarea sfintelor vase ale Bisericii. Acest lucru l-a îmbunat pe regele persan care a încetat persecuția. Sfinții Mucenici Achidin, Pigasie, Aftonie, Elipidifor au fost slujitori la curtea regelui Sapor al II-lea. Aceștia au fost supuși supliciilor, în cele din urmă suferind moarte martirică pentru credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Agapie a pătimit în timpul împăratului Liciniu (307-323) în orașul Sevastia Capadociei (Asia Mică). A fost chinuit de Avxanie, conducătorul orașului, de ducele Marcel, precum și de Marcu Agricola.