Lecţia cerşetorului

Un teolog renumit s-a rugat vreme de opt ani cu osârdie şi fără încetare lui Dumnezeu să-i descopere un om care să-i poată arăta calea dreaptă şi adevărată către dobândirea Împărăţiei cerurilor. Într-o zi, când teologul acesta era cuprins de cea mai puternică dorinţă de a găsi un astfel de om şi nu se mai putea gândi la nimic altceva decât numai la a avea un învăţător al tainicului adevăr, şi-a sporit rugăminţile sale fierbinţi către Dumnezeu şi dintr-odată a auzit un glas ceresc, care i-a spus: „Du-te la uşile bisericii şi vei găsi omul pe care îl cauţi!“ Ascultând de glasul acesta, teologul a mers repede şi a aflat un cerşetor în zdrenţe, ale cărui picioare erau pline de bube şi de puroiul care curgea din ele. S-a apropiat de el şi l-a salutat, zicând: Bună dimineaţa îţi doresc, bătrâne! La aceasta, cerşetorul a răspuns: Niciodată nu am avut o dimineaţă rea.

Înţeleptul teolog, corectându-şi parcă primul salut, a spus: „Să-ţi dea Dumnezeu tot binele!“ Cuvintele săracului l-au uimit însă şi de data asta pe omul nostru: „Niciodată nu m-a lovit vreun rău“. Teologul a gândit în sinea sa că cerşetorul nu a auzit bine sau că, poate, era surd. Şi exprimându-şi încă o dată bunele sale urări către bătrân, i-a zis acestuia puţin răstit: „Ce-i cu tine, bătrâne? Nu am făcut altceva decât să-ţi doresc toată fericirea“. Dar săracul i-a răspuns şi de data aceasta cam la fel: „Niciodată nu am fost nefericit“. Conlocutorul, nemulţumit cu răspunsurile seci ale zdrenţărosului, a continuat pe linia lui: „Voiesc ca toate dorinţele să ţi se împlinească şi tot ceea ce voieşti să-ţi trimită Dumnezeu“.

„Eu, a răspuns nevoiaşul, nimic din ceea ce-mi doreşti nu caut; totul este în acord cu dorinţa mea, dacă nu-mi fac alte planuri pentru viaţă şi trăiesc după voia lui Dumnezeu“. Făcându-se că pleacă şi că-şi ia rămas bun de la cerşetor, teologul i-a spus celui din faţa sa: „Dumnezeu să te păzească omule bun, pentru că nu eşti atras de viaţa îndestulată, dar te rog, spune-mi: Cum de eşti tu singur fericit printre cei care suferă pe pământ? Cum de eşti tu singur izbăvit de toate relele împrejurări şi de necazuri? Nu te înţeleg.“

La toate acestea, cerşetorul a răspuns: „Tot ceea ce ţi-am spus, domnul meu, este adevărat. Când mi-ai urat o dimineaţă bună, eu ţi-am răspuns că niciodată nu am avut o dimineaţă rea, pentru că totdeauna am fost mulţumit de soarta ce mi-a dat-o Dumnezeu, a nu căuta fericirea şi izbânzile lumeşti este pentru mine cea mai mare fericire. Norocul, bunăstarea sau relele întâmplări nu vatămă pe nimeni, afară de cei care ori şi le doresc puternic şi aleargă după ele, ori fug de ele şi se tem de răul pricinuit de acestea. Eu nu caut bunăstarea şi nu ţin la ea.  Niciodată nu am fost nefericit, căci tot ce se întâmplă în viaţa mea nu e străin de mulţumirea adusă lui Dumnezeu“. „Dar dacă Dumnezeu ar voi să te arunce în iad, tot astfel de gânduri ai avea?“

„Să mă arunce El pe mine în adâncurile cele mai de jos ale pământului? Am două braţe puternice, cu care mă voi agăţa de Dumnezeu, un braţ este smerenia adâncă, iar celălalt este iubirea nefăţarnică faţă de Dumnezeu. Cu aceste braţe mă voi prinde tare de Dumnezeu şi Îl voi trage şi eu pe El odată cu mine. Şi crede-mă, mai plăcut ar fi să fiu cu Dumnezeu în afara cerului decât fără Dumnezeu în cer“. 

(Preluare din vol. „Iliotropion sau Acordul dintre voia omului şi voia lui Dumnezeu“, Sf. Ioan Maximovici, Egumeniţa)