Google
DENIS - Promotie Black Friday
DENIS - Promotie Black Friday
DENIS - Promotie Black Friday
 
vineri, 12 aug 2011 - Anul XVI, nr. 189 (4787)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,64 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9322 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video

Opinii

Binecuvântarea unui Ierarh (partea a treia)

A doua zi, la liturghia de dimineaţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Serafim e deja în biserică. O prezenţă de o smerenie ieşită din comun, aşa că îmi trece de câteva ori prin minte că, în pofida asemănării fizice, mă înşel crezând că e Mitropolitul şi s-ar putea să fie un simplu călugăr care îl ajută pe preot în altar. În cele două zile şi jumătate petrecute la Mitropolie văd că aşa îi place Înalt Preasfinţiei Sale să se poarte. Îmbrăcat modest, într-o simplă rasă călugărească, fără să afişeze însemnele puterii arhiereşti cu care e investit, Înalt Preasfiinţia Sa Serafim arborează mereu o atitudine blândă, împăciuitoare faţă de toţi.

Aruncă întreg meritul minunii pe care am trăit-o asupra credinţei mele: „Dacă nu credeai nu lucra nicio binecuvântare”, chiar dacă e evident că nu-i aşa, doar eu am mai luat binecuvântări în ultimul an. Apoi îmi vorbeşte, îndelung şi nespus de frumos, despre Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, duhovnicul axat pe importanţa, paza şi îmbunătăţirea gândurilor. „Noi nu ne dăm seama ce putere au gândurile noastre şi cum îi influenţează ele pe cei din jurul nostru”, spune Înalt Preasfinţia Sa. Trăiesc din nou senzaţia de la slujbă: pe Vlădica Serafim poţi să-L asculţi oricât. Pune atâta suflet în cuvintele pe care le spune încât te captivează imediat. Nu e de mirare că primele cărţi pe care le cumpăr odată ajuns în ţară sunt tocmai cele ale Părintelui Tadei, apărute la Editura Predania.

Surprinzător pentru un intelectual distins, IPS Mitropolitul Serafim are mare dragoste pentru simplitate. „Sunt duhovnici cu trei clase care sunt mai buni duhovnici decât preoţii trecuţi prin universităţi”, îmi mai spune. Apoi îmi dă mai multe sfaturi legate de ce să fac, inclusiv sfatul de a mă întoarce ca să trăiesc în ţară, pe care Dumnezeu să mă ajute să le urmez întocmai.

Ca şi ieromonahii locului, Părintele Dumitru şi Părintele Arsenie, Mitropolitul e de o hărnicie minunată, implicat total în cele ce sunt de făcut. El însuşi mă conduce prin felurite cotloane ale Mitropoliei, căutând un loc unde să pun cărţile. Înalt Preasfinţia Sa mă tratează ca pe un egal, deşi eu sunt doar un biet credincios, şi ajunge chiar să-mi spună câte ceva despre necazurile sale: vecinul grec a dat în judecată Mitropolia pentru iedera care se caţără pe zidul curţii lui şi a câştigat.

Trebuie să fie tare necredincios grecul ăsta dacă se îngrijeşte atât de toate... Ce importanţă poate avea pentru el dacă peste o sută de ani cei care vor locui atunci mănăstirea sau casa vor trebui să-i facă un număr oarecare de injecţii cu mortar acelui zid exterior? Dar Dumnezeu ştie ce e în sufletul fiecăruia...

Apoi, deşi eu sunt un om leneş, stareţul Mănăstirii Sfinţii Martiri Brâncoveni, care este în fapt reşedinţa Mitropoliei, Părintele Arsenie, reuşeşte să mă contamineze un pic în duhul de hărnicie al locului şi ajut şi eu la pregătire altarului pentru sărbătoarea de a doua zi: Înălţarea Domnului.

 

O fotografie, o masă, un drum

Înalt Preasfiinţia Sa nu vrea să fie fotografiat. „Poate mâine”, îmi spune. Dar a doua zi, în biserică, la slujba de Înălţarea Domnului, simt iar că nu Îşi doreşte să Îl fotografiez. Nu doar că simt asta, dar, prin voia Domnului, nici nu pot să o fac. Aparatul nu funcţionează. Are probleme cu bateriile, deşi tot schimb între ele patru baterii noi. Abia după terminarea liturghiei, la pomenirea morţilor, în curte, izbutesc să fac o poză. Dar ce poză! O poză completă, în care e toată obştea Mitropoliei, zidul pictat al bisericii, dar şi zidul grecului cu sala de jocuri, încărcat de frumoasa perdea de iederă pe care Mitropolia va trebui să o taie. O poză în care sunt toate lucrurile despre care vorbesc. Această poză mi se pare şi ea o mărturie a felului minunat în care lucrează cuvintele Înalt Preasfinţiei Sale.

De altfel, totul e minunat aici. Mâncarea de post e atât de bună cum nu ţin minte să fi mâncat ceva vreodată, chiar dacă părinţii mei sunt bucătari. Iar maica de la bucătărie l-a avut duhovnic tocmai pe Părintele Ilarion Argatu.

La prânz am o mare surpriză: voi lua masa cu Înalt Preasfinţia Sa. Suntem noi doi, o familie de „belgieni” şi fiul unui credincios venit la spovedit, care fiu e şofer de tir şi aşteaptă să plece în România. Înalt Preasfinţia Sa e din nou surprinzător. Ne cere să ne rugăm pentru el, pentru că are un necaz la Duissburg. Şi ne mărturiseşte: „voi nu ştiţi câtă nevoie are un Ierarh de rugăciunile credincioşilor”. Cu asta m-a făcut praf. Nu am mai văzut aşa un exemplu de smerenie, cu atât mai şocant, cu cât eu ştiu că Înalt Preasfinţitul face minuni.

Apoi am marea şansă să fiu îndrumat de Înalt Preasfinţitul Serafim în mai multe lucruri. Îmi voi mai aştepta soţia doi ani şi mă voi întoarce în ţară, unde e nevoie de oameni pregătiţi. 

Binecuvântat de IPS Serafim, ajung cu bine în ţară, regretând totuşi că Înalt Preasfinţitul nu mi-a spus să rămân la Mitropolie, că are nevoie de un difuzor de carte. Dar binecuvântările Înalt Preasfinţiei Sale fac minuni şi de la distanţă. Şi minuni clare, recognoscibile de îndată. Chiar şi la plecarea din faţa Mitropoliei, având bateria căzută, trăiesc un fapt minunat: după ce constat că nu e nimeni acolo să mă ajute, îmi zic rugăciunea de călătorie, convins fiind că binecuvântarea Mitropolitului mă va ajuta şi că doar de asta mă mai ţine Dumnezeu puţin aici, ca să nu uit să-mi spun rugăciunea de călătorie. Şi, cum îmi termin rugăciunea, de nicăieri apar românul stabilit în Belgia, fiul acestuia şi şoferul de camion, toţi trei în acelaşi timp, iar împreună împingem maşina câţiva metri şi o pornim. Dar m-am învăţat deja, cu binecuvântarea IPS Serafim, cum îmi pun o dorinţă în gând, cum aceasta se şi împlineşte. Cât despre starea maşinii... fără să mai folosesc în întregime ce mai am în al doilea bidon de ulei luat de la supermarketul de lângă Verona, ajung liniştit în România.

de Marius IANUŞ

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Binecuvântarea unui Ierarh (partea a treia).
 Vizualizări articol: 812 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.33/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.3 din 6 voturi
Binecuvântarea unui Ierarh (partea a treia)4.356

Iulius Mall Suceava
Denis Shoes
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Religie

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei