Cătălin MIHULEAC

Bosul unor mari firme, cu reclamă lizibilă şi pe tricouri de echipe futbolistice, pentru a obţine într-un consiliu municipal o hotărâre favorabilă afacerii sale, a apelat la o stratagemă omologată. A umplut cu bani maţul unor plicuri şi i-a omenit pe consilieri cu aceşti caltaboşi financiari, pentru ca unşii să voteze corespunzător.

Ar fi greşit să se creadă că sumele din plicuri au fost uniforme. Nu, banii au îmbrăţişat o diferenţiere înţeleaptă, în funcţie de greutatea partidului din care primitorul face parte, dar şi ţinând cont de cât de spurcat la gură e fiecare. De pildă, un zurbagiu pedelist s-a ales cu un cheş rotofei de 50.000 de euro, în timp ce un amărât de independent, un ins introvertit şi fără anvergură, a recepţionat doar 7.000, dar să zică bogdaproste şi pentru ăia.

Numai doi consilieri, din totalul de 27, au refuzat lubrefierea, de unde reiese că ori au fire inadaptabilă, ori erau stricaţi la burtă în momentul respectiv şi n-au avut cum să şadă mumos la primirea plicurilor.

Îi cunosc bine pe şpăgari. Unul dintre ei este profesor universitar la facultatea de economie a celei mai titrate universităţi din ţară, câştigând cam 3.000 de euro lunar, başca ce pică de la studenţi. E mare rumegător de Dumnezeu: dacă o studentă cu minijup mulat îi provoacă vreo erecţie în chiloţi, zice că Cel de Sus i-a trimis darul; după cum tot Dumnezeu i-a împins plicul cu lovele, nu mituitorul. Întrebuinţând o aţă dentară, dintre molari i-ai putea scoate o lopată cu resturi de fraze mistice.

Informaţia cu şpaga o am plocon de la un prăşitor cu ochi albaştri. Omul, fără să i-o cer, îmi mai vinde ponturi, el fiind doar întocmitor de rapoarte, citite apoi de superiori şi folosite tot pentru şantaj şi coţcării, nicidecum pentru a se eradica obiceiurile ce au dus ţara de râpă.