Gabriel MANȚĂ

Pentru că nu ne stă bine decât cu scandal la naţională, am mai fost serviţi cu încă unul, de data asta din interior. Mutu şi Tamaş, doi băieţi de viaţă, au crezut, după spusele lor, că domnul Piţi o să fie mai relaxat, că doar nu mai jucăm cu Argentina, ci cu San Marino. Scuză puerilă, ce înseamnă „am crezut” când ai legate de coadă tinichelele atâtor scandaluri?! Imediat după incident, oamenii din lumea fotbalului şi suporterii oscilau între avertisment şi excludere doar pentru San Marino, pentru că am avea nevoie de respectivii ca fotbalişti peste media celorlalţi, şi excludere pe termen lung, dacă nu chiar definitivă. În cele din urmă, selecţionerul a optat pentru ultima variantă. Mărturisesc că asta aş fi ales şi eu, să nu mă mai complic. Aveam şi o bănuială, că Mutu ar fi rămas în cărţi doar în preliminariile actuale, plus eventuala calificare. După aia, gata. De la 33 de ani încolo, cu viaţa „sportivă” pe care a dus-o, ajuns la o echipă mică unde va trebui să tragă din greu pentru o ocazie de gol, i-ar fi fost greu să se menţină la un nivel acceptabil. Deci Mutu oricum era aproape de încheierea conturilor cu naţionala. Nu şi-a atins obiectivul secundar, după cum l-a catalogat el însuşi, acela de a-l ajunge pe Hagi la goluri marcate pentru naţională, dar măcar obiectivul principal, cel trasat chiar de Hagi, a fost îndeplinit: a dat o masă! Că i-a dat-o lui Tamaş, ţine doar de amănunt. Bun, am lămurit-o cu Mutu, rămâne Tamaş. Ăsta ar mai fi avut ceva ani de jucat la naţională, dar din punct de vedere strict sportiv el începuse deja să involueze. Lipsa oricărei ambiţii de performanţă l-a făcut să devină rezervă la West Brom, nici nu se mai pune problema de salt la o echipă mare. Acolo trebuie să joci bine pe termen lung, ceea ce lui Tamaş nu-i va reuşi niciodată. Deci, prin excluderea celor doi, ce-am avut şi ce-am pierdut...

Şi la amicalul cu San Marino ne-am atins obiectivul principal, acela de a nu ne face foarte tare de râs. Cum se poate savura un meci în care Bănel joacă fundaş dreapta, deşi nu stă în teren şi nu deposedează ca un fundaş?! Că s-a descurcat cu San Marino e una, dar câţi dintre noi nu s-ar fi descurcat? În definitiv, ăia sunt ca noi, se duc la serviciu şi după aia se mai strâng la un fotbal. Ia să-l vedem pe Bănel împotriva Franţei, cum se va coordona cu ceilalţi la ieşirea la ofsaid, când şi câţiva centimetri contează! Boul bătrân nu se mai învaţă la jug.