Despre puterea credinţei celor mulţi

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de nemărginite învăţături. În predica de duminică, predică la duminica a II-a din Postul Mare, vom vorbi despre puterea rugăciunii făcută cu credinţă de mai mulţi. Căci, precum când se aprind mai multe lumânări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face şi precum când se adună mai mulţi cărbuni la un loc mai multă căldură dau, aşa şi credinţa mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.

După faptă şi răsplată

Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar şi din învăţătura Sfintei Evanghelii de duminică. Să luăm, de pildă, cuvântul pe care l-a zis Domnul: Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Vedeţi, fraţii mei, că nu a zis Domnul "văzând credinţa slăbănogului", ci "a lor", adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credinţă, nu ar fi făcut atâta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în faţa Mântuitorului. Căci ei, văzând mare mulţime de oameni care înconjurau pe Mântuitorul, şi neputând să străbată cu slăbănogul până în faţa Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul şi au coborât patul cu bolnavul, cu mare greutate şi osteneală reuşind să-l aşeze în faţa Mântuitorului, având mare credinţă că dacă-l va vedea Hristos va face milă cu el şi-l va vindeca de boala lui.

După credinţa lor tare şi neîndoielnică au dobândit cele ce aşteptau. Căci văzând Mântuitorul nostru cel Preasfânt şi Milostiv credinţa şi osteneala lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată sănătos, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată (Marcu 2, 5-12). Vedeţi, fraţii mei, minune preaslăvită făcută de Domnul pentru "credinţa lor", adică a slăbănogului şi a celor care-l purtau pe El!

Dar oare numai atunci a făcut Mântuitorul minuni preaslăvite pentru credinţa celor mulţi? Nu, cu adevărat nu. Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Acelaşi din veac şi până la sfârşitul veacurilor, preabun, milostiv, şi preîndurat faţă de toţi care cred în El întru adevăr (Psalm 144, 18). Căci vedem zilnic mii şi mii de creştini, care şi astăzi aleargă la El cu credinţă şi cu inimă zdrobită, fără îndoială, şi îndată cunosc mila şi ajutorul Lui în toate nevoile şi necazurile lor.

Vindecare pentru credinţă

Zice Preasfântul Duh în Psalmi:Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi care nădăjduiesc spre Dânsul (Psalm 33, 21). Cine ar putea să spună sau să scrie câte nenumărate minuni face Prea Înduratul Dumnezeu cu toţi cei ce-L iubesc pe El şi aleargă la Dânsul cu credinţă neîndoielnică şi statornică? Noi stând aici în slujba binecredincioşilor creştini vedem şi auzim de la mulţi mulţumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Unul mulţumeşte că prin slujbele făcute la Sfânta Biserică s-a făcut sănătos de boala de care suferea; altul mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a reuşit copilul la şcoală; altul că a reuşit la serviciu sau în căsătorie; altul, că l-a izbăvit Dumnezeu de pagube, de vrăjmaşi, de primejdia care-l ameninţa.

Acelaşi Preabun şi Preaîndurat Mântuitor care a vindecat pe slăbănogul din Evanghelie pentru credinţa lui şi a celor care-l purtau, Acelaşi face minuni nenumărate cu toţi bunii credincioşi care aleargă la El cu credinţă dreaptă şi rugăciune fierbinte şi statornică. Iar în ce fel credinţa unora ajută altora, de atâta ori am auzit în Sfânta Evanghelie cu femeia cananeeancă, cu sluga sutaşului, cu fiul văduvei din Nain şi cu mulţi alţii, de care nu este locul aici a-i pomeni.

Faptele Sfinţilor Apostoli

Citiţi în faptele Sfinţilor Apostoli şi veţi vedea cît de mult poate rugăciunea celor mulţi, care se roagă în Biserică pentru cei din primejdii. Vedem că Marele Apostol Petru, pentru mărturisirea adevărului, a fost prins, legat şi dus la temniţă, unde era păzit de patru străji cu câte patru ostaşi. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făceau rugăciuni neîncetat pentru el de către Biserică. Şi iată îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrab! şi lanţurile i-au căzut de pe mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele, şi el a făcut aşa. Şi i-a zis: Îmbracă-te şi vino după mine. Şi ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că fapta îngerului este adevărată, ci i se părea o vedenie.

Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate şi poarta s-a deschis singură şi, ieşind, a trecut o uliţă şi îndată îngerul Domnului s-a depărtat de el. Iar Petru venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11). Aţi auzit iubiţi credincioşi ce mare şi preaslăvită minune a făcut Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru că mulţimea credincioşilor în Biserică făceau neîncetat rugăciune către Dumnezeu pentru el.

(Părintele CLEOPA)