Cătălin MIHULEAC

Odată cu apropierea alegerilor locale, încolţesc şi iniţiativele menite a-i înţepeni în scaune pe cei care deja stau pe ele de ani buni. În viziunea oricărui ales – fie el local, naţional sau european – un mandat nu face două parale dacă nu-şi transmite mai departe genele, dacă din pântecele lui gravid nu ies alte şi alte mandate.

Fidel acestei teorii, un primar de mare oraş universitar moldav s-a sculat mai cu noaptea în cap, astfel că şi-a şi început întâlnirile publice, unde adună lideri de opinie din toate domeniile profesionale, pentru a găsi acele modalităţi de a-i câştiga de partea lui, măcar până la alegeri. Până la alegeri, primarul va etala pompoase proiecte edilitare, care vor pieri a doua zi după numărătoarea voturilor.

Am asistat şi eu la una dintre aceste întâlniri, reunind medici, profesori, creatoriţe de modă, până şi şefi de restaurante. Aceleaşi gudurări la microfon, aceeaşi polologhie fără capăt şi fără rost şi, în mare, aceiaşi oratori de acum 15 ani, de când datează ultima mea ieşire la astfel de întâlniri respingătoare.

Cuvântul de deschidere l-a avut, normal, dom’ primar, care a scos deflorat microfonul, mulţumind călduros tuturor pentru prezenţă şi zicând ce oraş bengos o să facă el, de să stea Europa în coadă. Promisiunile lui au stârnit nişte aplauze atâta de puternice, că păreau gata să-l salte pe primar de la sol şi să-l poarte prin sală, ca pe o frunză romantică. Apoi, instrumentul pentru vorbit a trecut la cuvântătorii invitaţi, care s-au întrecut în laude fără ruşine la adresa primului bărbat al oraşului. Pe nimeni nu părea să-l deranjeze faptul că primarul este cercetat de DNA, pe nimeni nu-l deranja că primarul deturnează o grămadă de bani publici pentru echipa de fotbal, pe nimeni nu deranja faptul că fondurile europene evită întotdeauna oraşul respectiv.

Pe toate le-am ascultat, clătinând din cap. Însă punctul maxim al dezgustului l-am atins în timpul alocuţiunii unui popă, şef al unei biserici istorice din oraş. Sfinţia sa l-a pupat pe primar atât de voiniceşte în cur, până l-a balonat pur şi simplu, numindu-l „primar european care se sacrifică pentru binele public” şi-n multe alte feluri.

După care, părintele a ieşit pe culoar şi, foarte mulţumit, a fumat o ţigară, în locul unde scria „fumatul interzis.”