Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paşti: Duminica Înfricoşatei Judecăţi - când se lasă sec de carne (27 februarie) şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - când se lasă sec de brânză (6 martie).
De regulă, cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înţeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinţii Părinţi, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat.
"O luptă nevăzută" împotriva gândurilor rele şi păcătoase
Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căinţe. "De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?" Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocăinţei" al lui Andrei Criteanul caracterizează această stare spirituală. "Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini... dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curăţirea inimii de patimi... uşile pocăinţei (metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viaţă." Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii şi în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare.
Însă, ceea ce se cere nu este doar plângerea răutăţilor personale, ci "o luptă nevăzută" împotriva gândurilor rele şi păcătoase.
Sfinţii Părinţi au atras atenţia că postul înţeles doar ca efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea... Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu şi demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea...".
Respectarea postului este o condiţie esenţială pentru împărtăşirea cu vrednicie
În viaţa creştinilor ortodocşi, posturile care preced marile sărbători au o importanţă cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, şi anume, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Pentru creştinul ortodox nu se poate concepe împărtăşire fără post. Respectarea postului este o condiţie esenţială pentru împărtăşirea cu vrednicie. Ea este şi o obligaţie prescrisă de porunca a patra bisericească prin care ni se cere "să ne spovedim şi să ne cuminecăm în fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori dacă nu putem, cel puţin o dată pe an, în postul Sfintelor Paşti".
De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este aşa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinţii Părinţi au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună ştiinţă. Credinciosul nu trebuie să se mulţumească cu jumătăţi de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să-L întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natură: trup şi suflet.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
