Agheasma mare

Cuvântul "agheasmă" vine din grecescul "aghios" şi înseamnă sfinţire. La români, prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei. "Agheasma mare" se săvârşeşte de Bobotează, spre deosebire de "Sfinţirea cea mică" a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, oricând cer credincioşii.

"Agheasma mare" se face atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cât şi în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, când se sfinţeşte apa pe care o iau creştinii la casele lor pentru tot anul.

Se spune că apa sfinţită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspătă, curată şi plăcută la gust, de parcă ar fi scoasă de curând din izvor.

Astfel, Biserica Ortodoxă Română îi sfătuieşte pe credincioşi să păstreze agheasma într-un vas curat şi la loc de cinste şi să guste din ea pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post sau cu ocazia marilor sărbători, după ce vin de la biserică. De asemenea, se obişnuieşte ca oamenii să bea din agheasma mare timp de opt zile consecutiv, din ajunul Bobotezei până la încheierea Praznicului, adică până la 13 ianuarie, după care apa sfinţită se poate lua numai după spovedanie.

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.

Reînnoirea timpului calendaristic

Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. Astfel, în Bucovina, purificarea aerului se face prin focuri, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare are loc imediat după sfinţirea apei, când tinerii se retrag pe locuri mai înalte, aducând cu ei cărbuni încinşi, ce au fost în prealabil folosiţi la aprinderea săcăluşelor (puşti mici, vechi, n.r.), cu care aprind focurile de Bobotează. Rugul este făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântă şi dansează în jurul focului şi sar peste foc, fiind feriţi astfel de boli şi de păcate. La plecare, fiecare ia cărbuni aprinşi, cu care se afumă pomii din livadă, în scop fertilizator. De asemenea, se presară în jurul locuinţei pulberea folosită ca încărcătură pentru săcăluşe.