Valoare are virtutea pe care o dobândeşti în libertate, fără constrângere

- „Prin ce-şi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale”. Dacă trăieşti potrivit poruncilor lui Dumnezeu, te vei împrieteni cu Dumnezeu.

Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, se cuvine să păzim poruncile Lui. Când iudeii au spus ,, noi avem tată pe Avraam”, Hristos le-a spus: ” Nu aveţi părinte pe Avraam, ci pe  satana, căci dacă aţi fi fost fiii lui Avraam, aţi fi făcut faptele lui Avraam”.

- Din ce motiv a dat Dumnezeu poruncile? Oare nu pentru îndreptarea noastră? Păzind poruncile lui Dumnezeu, lucrăm virtutea şi dobândim sănătatea sufletului. ”Lucrarea virtuţii, spune Sfântul Isaac, este păzirea poruncilor lui Dumnezeu”.

– Avva Isaia spune: ” Omul are nevoie de o inimă vitează şi mare, ca să se îngrijească de păzirea poruncilor Domnului”.

– Aşa este. Pentru a păzi cu scumpătate poruncile lui Dumnezeu, este nevoie de bărbăţie, de vitejie şi de trezvie. De aceea caută să afli ce anume îţi lipseşte şi ce vrea Dumnezeu de la tine; să cercetezi ce ai făcut şi ce trebuia să faci, dar nu ai făcut. Să spui în sinea ta: ” Bine, pe mine mă odihneşte ceea ce fac, dar oare pe Hristos Îl odihneşte?” şi tu să te lupţi să faci voia lui Dumnezeu. ” Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre”, spune  în Sfânta Scriptură.

Valoare are virtutea pe care o dobândeşti în libertate, fără constrângere. Omul trebuie să simtă virtutea ca pe o necesitate, iar apoi să lucreze ca să o dobândească. Nu că Dumnezeu are nevoie ca noi să săvârşim, voia Lui, ci noi avem nevoie să facem voia Lui, ca să ne eliberăm de omul nostru cel vechi.

Toată nevoinţa credinciosului trebuie să aibă drept ţintă păzirea cu scumpătate a poruncilor lui Dumnezeu. Căutând omul să împlinească voia lui Dumnezeu, se apropie de El, şi atunci, fără ca s-o ceară, primeşte Harul dumnezeiesc, adică ia apă direct de le izvor.

Volumul V  Patimi şi Virtuţi – Cuviosul Paisie Aghioritul (Editura Evanghelismos; Bucureşti 2007)