Mărturisirea (Spovedania)

Este Taina prin care, căindu-ne de păcatele săvârşite şi spunându-le preotului, primim de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor.

A fost instituită de Mântuitorul după învierea Sa, când a zis Apostolilor: “cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute”(Ioan 20:22-23).

Tertulian compară mărturisirea păcatelor cu arătarea rănilor, medicului. Cei ce le ascund din cauza ruşinii, până la urmă mor din cauza lor: “eu nu las loc ruşinii, deoarece câştig mai mult din lipsa ei”.

Dumnezeu nu cere mărturisirea păcatelor pentru că nu le-ar şti, ci pentru că mărturisirea înseamnă părere de rău pentru cele săvârşite.

Pentru a fi valabilă, spovedania trebuie să fie sinceră, completă, însoţită de părere de rău pentru cele făcute si de hotărârea de a nu mai păcătui. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios si drept ca să ne ierte păcatele si să ne curăţească de toată nedreptatea”(I Ioan 1:9).