Despre postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a fost aşezat de Biserică în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi a celorlalţi apostoli.

„Acest post e un prilej de înălţare a sufletului. Are legătură cu Paştele şi cu Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători cu dată schimbătoare. De aceea nu începe la dată sorocită, ci ţine când mai mult, când mai puţin. Lăsăm sec însă totdeauna în Duminica Tuturor Sfinţilor, seara, şi postim până la 29 iunie, ziua Sfinţilor Apostoli, în care dacă va cădea miercurea sau vinerea, nu mâncăm de dulce. În acest post nu mâncăm carne, ouă şi brânză. Lunea, miercurea şi vinerea nu mâncăm untdelemn şi nu bem vin. Marţea şi joia este dezlegare la untdelemn şi la vin”, se arată în „Sfaturile Ortodoxe”.

Aceeaşi sursă menţionează că se mănâncă peşte la data de 24 iunie când se sărbătoreşte „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” - chiar dacă ar cădea miercurea sau vinerea.

În popor se spune că acest post se ţine pentru sănătate la oameni şi vite de apărare de foamete şi grindină.

Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileii, şi se chema Simon, înainte de a se întâlni cu Domnul. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, “Cel întâi chemat” la slujirea credinţei. Era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece ucenici şi, deseori, vorbea în numele Apostolilor, rugând pe Învăţătorul să le tâlcuiască înţelesul tainelor credinţei. Era o fire înfocată, cinstită şi plină de rodire pentru Hristos şi gata, oricând, la uitarea de sine. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos, nu şi-a putut învinge slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul sau, tocmai când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi şi cu mult zbucium, a ispăşit el întreita lui lepădare de Domnul, iar, la cea de a treia arătare a Domnului Înviat, ucenicilor Săi, Petru redobândeşte vrednicia de Apostol, mărturisind de trei ori dragostea lui către Mântuitorul. După Înălţarea la cer a Domnului şi după pogorârea Duhului Sfânt, a început strădania, cea fără odihnă, pentru răspândirea credinţei şi, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Petru nu a precupeţit nici o osteneală pentru împlinirea poruncii Mântuitorului, de a vesti adevărul mântuirii. La anul 67, în ziua de 29 iunie, Sfântul Petru a îndurat moarte de Mucenic, în vremea prigoanei împotriva creştinilor, dezlănţuită de crudul împărat Nero. Pe colina Vaticanului, acolo unde astăzi se înalţă strălucita basilică ce-i poartă numele, el a fost răstignit.

Sfântul Apostol Pavel a fost bărbat învăţat, fariseu şi rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător al întregii învăţături din vremea sa. Se numea Saul înainte de a veni la credinţă. Pavel a prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credinţa în Hristos şi propovăduiau Învierea Lui. Pe când călătorea spre cetatea Damascului, spre a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat, şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinţei creştine şi, sub noul nume de Pavel, a fost unul din cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. Şi Sfântul Apostol Pavel a murit ca un mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia, în aceeaşi zi cu Sfântul Petru.