Este interesant faptul că în decursul timpului au fost voci care au negat minunea coborârii Sfintei Lumini. Se păstrează mărturii scrise ale unor occidentali şi chiar ale unor greci care afirmă că Lumina de la Sfântul Mormânt este pur naturală, ea provenind fie de la o candelă lăsată aprinsă special pentru aceasta, fie este aprinsă de către patriarh cu o cremene (1784 – istoricul francez Constantine Volnez; 1775 – gânditorul teolog grec Nikiforos Theotokis etc.).

De cealaltă parte se află cei care afirmă că Sfânta Lumină este totuna cu lumina taborică, de care au pomenit atât de mult promotorii isihasmului. Ca o concluzie a cercetărilor sale, Episcopul Auxentios al Foticeii arată: Chiar dacă am putea demonstra originile ei miraculoase, din corpusul referirilor scripturistice şi patristice nu putem totuşi trage concluzia că Sfânta Lumină este altceva decât un fenomen cu proprietăţi asemănătoare fenomenelor care, conform teologiei creştine răsăritene, au revelat uneori slava lui Dumnezeu. (…) Fenomenul Luminii Sfinte este un simbol adecvat al luminii Învierii (op. cit., p. 165-166).

Este de necontestat faptul că lumina care apare la Ierusalim este de natură suprafirească. Din relatările martorilor oculari din trecut şi de azi reiese foarte clar că, în primele clipe de la coborâre, aceasta nu provoacă arsuri la atingere şi are o culoare specială. După un timp, ea se materializează şi capătă treptat proprietăţile unei flăcări obişnuite. Însăşi apariţia ei arată originea suprafirească: iese din Sfântul Mormânt sau din coloană (vezi anul 1570), aprinde deodată mai multe candele şi chiar lumânările unor pelerini. Există obiceiul ca pelerinii să ducă Sfânta Lumină, în felinare speciale, înapoi în ţara lor de origine, uneori la distanţe impresionante.
 

 

Pregătirile pentru primirea Sfintei Lumini
 
În Vinerea Patimilor, se amenajează Sfântul Mormânt: sunt pregătite candelele, iar pe lespedea din interior sunt aşezate o candelă stinsă, o carte de rugăciuni şi patru mănunchiuri de lumânări. După slujba Prohodului, pentru a nu da loc la îndoieli, se controlează Sfântul Mormânt şi se sigilează.

Sâmbătă dimineaţa, la ora 9.00, începe procesiuna pentru Vecernie, de la sediul Patriarhiei. Procesiunea este deschisă de patru dragomani greci, cu toiege metalice şi îmbrăcăminte specială. Urmează doi diaconi care poartă o cruce, apoi clericii, patriarhul şi credincioşii. Odată intraţi în biserica mare, se înconjoară Sfântul Mormânt de trei ori, cântându-se Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule şi apoi Lumină lină. La orele 11.30, vine, conform tradiţiei, un grup de arabi ortodocşi, care se manifestă cu fervoare, chiar gălăgios, întrucât există concepţia că prezenţa lor acolo are un mare rol în venirea Sfintei Lumini.

La orele 12.00, Patriarhul se dezbracă de omofor, sacos şi mitră. Pentru a dovedi că nu are surse de foc asupra sa, este apoi percheziţionat de poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor armeni, catolici şi copţi. După ce desigilează Sfântul Mormânt, intră în interiorul acestuia şi se roagă fierbinte, citind o rugăciune specială din cartea de pe lespede.

În aceste momente coboară Sfânta Lumină, aprinzând vata aşezată mai înainte pe lespedea Mormântului şi, uneori, cele patru mănunchiuri de lumânări, cu care patriarhul aprinde lumânările pelerinilor din primele rânduri. Se aprind instantaneu candelele de la intrarea în Sfântul Mormânt, cele din altarul bisericii Învierii, precum şi lumânările multora dintre cei prezenţi, ca o confirmare a credinţei lor. Se obişnuieşte ca fiecare pelerin să ţină în mâini mănunchiuri de câte 33 de lumânări, după vârsta Mântuitorului în momentul răstignirii.
 

 

Forma în care se arată Sfânta Lumină

Sfânta Lumină poate avea diferite culori: albă, albastră, violet etc. Ea coboară sub formă de cruce, de triunghi luminos, de fulger, de glob care se sparge în mii de luminiţe, de flacără etc. De asemenea, de acest moment se leagă şi alte manifestări văzute ale puterii lui Dumnezeu: ploaie, rouă, zăpadă, nori de fum etc.

Martorii oculari ai venirii Sfintei Lumini rămân marcaţi de vederea ei şi consideră acest moment ca pe unul de maximă importanţă în viitoarea lor evoluţie spirituală. Minunea a fost, rămâne şi va fi pentru totdeauna expresia milostivirii lui Dumnezeu, Care lucrează permanent, cu consecvenţă, în via Sa.

(Articolul a fost publicat în revista „Credinţa ziditoare”)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Argumente privind natura suprafirească a Sfintei Lumini.

Comentarii