Mircea Radu IACOBAN

Vai de capul nostru! Chişinăul a trecut la represalii! Ce-o să ne facem? Când am văzut ieşind fum din clădirea Parlamentului, m-au năpădit amintirile. Acolo, în 1990, am fost de faţă când s-a votat independenţa. Scriam, atunci: „mi-e ciudă că nu pot găsi alte vorbe decât răs-tocitele emoţie, bucurie, lacrimi, tricolor, neam, emoţie, emoţie, solidaritate, mândrie, emoţie…” Din celălalt capăt al sălii, poetul Ion Alexandru, aflat, acum, prin câmpiile Elizee, îmi trimite un bileţel pe care întâmplarea a făcut să-l păstrez: „Chişinău, sala Parlamentului, orele 14,20, 27 august. Inima îmi este cât un purice. Aştept numărătoarea voturilor. Cred în Biruinţă, cu ajutorul Domnului. Să fim iarăşi un neam, o credinţă, un botez.” S-a votat: 276 pentru – unanimitate! Începea epoca marilor speranţe. Snegur îmi declara: „Există, acum, două ţări româneşti.”

Mai târziu, celălalt preşedinte, Lucinschi, îmi răspundea la o întrebare, recunoscând: „Statul acesta, al nostru, este creat în urma unei nedreptăţi, în 1940.” Pentru a se ajunge, din 2001, la preşedinţia lui Voronin (Cioroianu ar veni, fiindcă, pe ruseşte, vorona=cioară) , fost brutar în satul Criuleni şi prim-secretar în Benderul lui Ostap, care decide expulzarea ambasadorului României şi introducerea vizelor, uitând îndemnul „să ne ţinem de neamuri!”, uitând că România a ajutat nemăsurat Basarabia în ultimii 20 de ani, uitând că, la urma urmei, şi el este român. Acest personaj cu vorbire îngălată şi gândire încâlcită vede lovituri de stat orchestrate de „fasciştii români” vinovaţi de tulburările de la Chişinău şi nu vede rădăcina răului de peste Prut în propria-i ogradă, adusă la sapă de lemn şi preschimbată în polul sărăciei Europei!

Asta în vreme ce onor fiul dumisale, Oleg Voronin, câştigă 30 de milioane dolari pe lună, acaparând tot ceea ce reprezintă afacere profitabilă în Basarabia. Toate plăţile bugetarilor se fac prin FinComBank, la care-i Oleg preşedinte şi majoritatea ramurilor industriale şi comerciale, de la import/exportul zahărului până la adjudecarea marilor lucrări de construcţii finanţate  de guvern, de la bussines-ul imobiliar şi turistic la serviciile de internet (pe care, de altfel, le-a suspendat luni şi marţi, să nu afle lumea ce se petrece la Chişinău), de la fabricile de băuturi la comerţul cu… ovule (fertilizarea in vitro), toate-s în mâna beizadelei. Care nu se sfieşte să piardă, într-o singură noapte, la Cazinoul „Imperial”, 45.000 de dolari, nici să-şi comande, din Germania, un Maybach valorând 18 0.000 de euro (mai cunoaştem noi un posesor de Maybach…).

În cea mai săracă ţară europeană, sfidarea n-are margini: pe banii statului, Oleg şi-a instalat, la intersecţia către vila sa, un stop ce-l acţionează din maşină, prin telecomandă, asigurându-şi verdele etern! Interesant este cum îşi justifică acapararea economiei basarabene: „Oamenii mă tratează cu mai multă încredere (…) autoritatea de care se bucură tatăl meu a deschis în faţa mea multe posibilităţi.” Rezon! Ce ţi-e şi cu mentalitatea odraslelor preşedinţilor! De notat că bussines-manii care au stat în calea afacerilor beizadelei au fost fie înlăturaţi, fie falimentaţi…

Din păcate, fraţii nu ţi-i alegi. Îi ai cum ţi-i dă Dumnezeu. Românilor basarabeni le-a ajuns cuţitul la os şi, iată, mămăliga a explodat. N-au şansa românilor din ’89, a căror izbucnire paroxistică a avut încuviinţarea ocultă a Maltei şi susţinerea „agenturilor” din jur. Tineretul basarabean va plăti scump tocmai pentru că România l-a lăsat singur. Adică, taman pe dos de cum afirmă generalul minciunii şi neruşinării, Voronin.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Minciună şi neruşinare.

Comentarii