„Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită e sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!“ (Tropar din rânduiala Miezonopticii)

Troparul de mai sus ne este cunoscut mai degrabă din perioada Săptămânii Mari, când se cântă cu multă evlavie la slujbele Deniilor. El face parte şi din rânduiala Miezonopticii care se săvârşeşte în toate zilele, cu excepţia sâmbetelor şi a duminicilor, când rânduiala este puţin diferită. Miezonoptica se săvârşeşte, de obicei, în mănăstiri, la miezul nopţii, fiind o expresie a privegherii sau a stării de trezvie spre care sunt chemaţi cei care aleg să-şi dedice viaţa slujirii lui Dumnezeu în acest fel. Îndemnul de a ne ruga în timpul nopţii poate fi întâlnit în Sfânta Scriptură. Proorocul David scria: „În miezul nopţii m-am sculat ca să Te slăvesc pentru judecăţile Tale cele drepte!“ (Psalm 118, 62). Mântuitorul Însuşi obişnuia să Se roage noaptea, atât singur, cât şi însoţit de ucenicii Săi. El a recomandat acestora, şi nouă tuturor: „Privegheaţi şi vă rugaţi în toată vremea!“ (Luca 21, 36). Mai apoi, Apostolul Luca relatează în Faptele Apostolilor despre Sfântul Apostol Pavel, aflat în temniţa din Filipi, în Macedonia, şi despre ucenicul lui, Sila, că „s-au sculat în miezul nopţii, s-au rugat şi au cântat laude lui Dumnezeu“ (Fapte 6, 25). Troparul de mai sus exprimă cel mai bine unul dintre simbolismele acestei laude bisericeşti, legat de Parusia sau cea de a doua venire a Domnului. Creştinii din primele veacuri erau conştienţi de iminenţa acestei veniri şi, din dorinţa de a fi pregătiţi, se rugau adesea, punctând momentele principale ale existenţei cu rugăciuni, răspunzând în acelaşi timp îndemnului Mântuitorului: „Privegheaţi, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa, ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind“ (Marcu 23, 35). Mai mult, asemenea Mirelui din pilda celor zece fecioare, creştinii aveau credinţa că, la a doua venire, Mântuitorul va veni pe neaşteptate, la miezul nopţii. Cei care săvârşesc sau citesc acasă miezonoptica, se alătură îngerilor din ceruri, care pururea Îl slăvesc pe Dumnezeu. A te ruga atunci când majoritatea oamenilor dorm sau se odihnesc înseamnă a dobândi parte din viaţa îngerească, în care odihna este lauda adusă lui Dumnezeu, spre Care tindem cu toţii.

(Preot asistent Silviu Tudose, sursa: www.ziarulumina.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Miezonoptica - slujire alături de îngeri.

Comentarii