Calendarul este un sistem de măsurare a timpului, care indică du­rata şi subdiviziunile lui. Termenul de calendar vine de la cuvântul lati­nesc kalendae (a chema, a convoca), prin care romanii indicau în general prima zi a fiecărei luni, când toţi ce­tăţenii erau chemaţi (convocaţi) în adunarea publică din forum, pentru a li se aduce la cunoştinţă, prin viu grai, lucruri de interes public-cetăţenesc.

Primele calendare au luat naştere din nevoia pe care au simţit-o oa­menii de a-şi fixa în timp sărbătorile religioase şi de a introduce o regu­laritate periodică în ocupaţiile lor din viaţa zilnică. Ele se întemeiază pe mişcarea astrelor pe bolta cerească, şi mai ales a lunii şi a soarelui, cei doi luminători ai cerului, făcuţi de Dumnezeu şi puşi de El "să fie semne, să deosebească timpurile anului, zilele şi anii", precum spune Scriptură. (Facere I, 14).

 

Multipli şi submultipli

Ca orice unitate de măsură, ziua solară medie are şi ea multiplii şi submultiplii ei, şi anume:

a) Orele, minutele şi secundele de timp (ziua e împărţită în 24 ore, ora în 60 de minute, minutul în 60 de secunde);

b) Săptămâna, adică intervalul de timp dintre două faze consecuti­ve ale lunii de pe cer: dintre luna nouă şi primul pătrar, sau de la pă­trarul prim la luna plină, de la luna plină la pătrarul ultim ş.a.m.d., inter­val care durează aproximativ şapte zile;

c) Luna lunară, adică intervalul de timp care îi trebuie lunii de pe cer să facă o rotaţie completă în jurul pământului şi să re­vină la aceeaşi fază: de la luna nouă la luna nouă, de la luna plină la luna plină.

d) Anul tropic, solar sau astronomic, adică intervalul de timp în ca­re pământul face o rotaţie completă în jurul soarelui sau răstimpul din­tre două treceri consecutive ale soarelui la echinocţiul de primăvară. Deoarece anul tropic nu se compune dintr-un număr exact de zile, n-a putut fi luat ca unitate de măsură, pentru că atunci ar fi trebuit ca una din zile să aparţină la doi ani consecutivi. De aceea s-a adoptat ca unitate de măsură anul civil sau calendaristic, care în fond e un an con­venţional, obţinut din anul tropic prin înlăturarea fracţiunii de zi. Şi deoarece anul civil nu coincide exact cu cel tropic (astronomic), s-a cău­tat să se aducă din timp în timp corectări calendarului, în diferite mo­duri, pentru a se restabili coincidenţa anului civil cu anul astronomic.

 

Problema calendarului

Aşa s-a născut problema calendarului. Greutatea de care se izbeşte adică orice calendar sau orice sistem de înregistrare şi de măsurare a timpu­lui este să se găsească o modalitate sau o formulă, după care anul civil-calendaristic, care e întrebuinţat în uzul zilnic şi care operează numai cu zile întregi, să fie adus în acord cât mai mult cu anul tropic său ceresc.

Cele mai vechi popoare cunoscute în istorie au avut calendare lu­nare, adică şi-au întocmit calendarele după mişcarea de rotaţie a lunii în jurul pământului.

Egiptenii au fost cei primii la care s-a folosit un calendar solar, adică bazat exclusiv pe mişcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească, adică de fapt pe mişcarea de revoluţie a pământului. El a fost însă perfecţionat de romani, prin calendarul iulian, care stă la baza cronologiei moderne.

(www.crestinortodox.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce este calendarul?.

Comentarii