Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Zicerea îi aparţine lui Cristi Borcea, după înfrângerea din Olanda. Această bijuterie lingvistică, alăturată intenţiei de jignire a lui Mitică de către Lupescu prin vocabula “anagramat”, ne face să ne dorim ziua limbii române în fiecare zi. De amorul artei, într-o engleză neaoş-prezidenţială, anagrama lui Mitică mi-a revelat un tandru “taci mi”! Poate că ştie el, Lupescu, ce ştie, dar anagrama asta e bumerang curat dacă o exersează pe propriul nume. Până aici, decât licenţioşi, mai bine silenţioşi...
Dar să ne întoarcem la Borcea şi durerile lui. Fotbalul şi suporterii. Cu fotbalul ne-a lămurit dintr-o frază, însă cu suporterii nu e deloc convingător. Nici el, nici colegul Turcu. Păi dacă, după ce au împământenit tradiţia cu celebrarea rugului din peluza de pe Ghencea, peste un an nu vor celebra cu galeria şi evenimentele de la Nijmegen, n-ar putea fi bănuiţi de inconsecvenţă?! Adică faptele astea măreţe de arme se pretează numai la rivalii autohtoni, în rest trebuie să fie băieţi-salon?!
Cam la fel de histrionică mi se pare şi atitudinea unor ziarişti de opinie. Asistăm la o ciudată separare a puterilor în ciorba internă a redacţiilor. Pe de o parte, editorialiştii ţin sus ştacheta moralităţii în orice problemă, pe de alta – eşalonul secund pompează în scandaluri, le alimentează, “bagă în ele”, după cum se spune în jargonul de breaslă. De fapt, cineva a ridicat perdeaua la un moment dat şi a recunoscut că a tot încercat să facă un ziar serios, dar n-a avut succes. Corect, există succese si succesuri, aşa că s-a trecut la planul be. Aşa că de atunci, dacă uneori faptele nu stau aşa cum le prezintă ei, cu atât mai rău pentru fapte!
