Apoi şi episcopul, asemenea, s-a închinat lui zicând: "Ava, pentru Domnul, roagă-te ca să ne trimită Domnul mila Sa şi să fie acum pe pământ ploaie". Iar bătrânul pe sine se numea a fi netrebnic şi păcătos. Şi dacă l-a silit pe el episcopul ca să se roage, bătrânul, plecându-şi genunchii, s-a rugat şi s-a pogorât îndată ploaie.
Încă, iarăşi, episcopul a rugat pe bătrân, zicând: "Ai dragoste, pentru noi, părinte, şi ne spune viaţa ta, pentru folosul nostru, ca şi noi să-ţi urmăm". Şi a zis bătrânul: "Iartă-mă, stăpâne, că eu sunt păcătos şi în deşarte zile m-am născut şi nimic nu am de folos cu care sufletul meu să se mângâie. Ci, iată, precum mă vezi pe mine, ies din cetate şi-mi adun o sarcină de lemne şi vănzând-o, îmi cumpăr pâinea pe care o mănânc şi cu aceasta îmi doresc mie hrana cea de peste zi. Iar alta n-am nimic şi dorm la biserică şi iarăşi ieşind, acelaşi lucru îl fac. Iar, de va fi frig sau ninsoare, o zi sau două, petrec flămând şi laud pe Dumnezeu, până ce iarăşi se face senin şi pot ieşi să tai lemne". Şi aşa, nu puţin folos a primit episcopul împreună cu clerul său. Şi toţi au proslăvit pe Dumnezeu de osteneala bătrânului şi i-au zis lui: „Cu adevărat, tu ai plinit Scriptura care zice: Nemernic sunt pe pământ". Deci, l-a luat pe el episcopul şi l-a hrănit, dându-i lui odihnă, până ce s-a mutat către Domnul. Dumnezeului nostru slavă!”