Cătălin MIHULEAC

Limba perfect despicată a preşedintelui - limbă rară, de polemist - a planat puţin în văzduh, apoi s-a repezit glonţ asupra obiceiurilor care fac de baftă învăţământul universitar românesc. „Plagiatul practicat de unii studenţi, dar şi de unii profesori, cumpărarea lucrărilor de licenţă, mita pentru promovarea examenelor” sunt doar câteva dintre aceste practici condamnabile, denunţate vehement de Traian Băsescu.

Gura prezidenţială adevăr grăieşte, surprinzând cu acurateţe năravurile dintr-un sport de masă, cum e de-un timp învăţământul superior; care deseori coboară atât de jos, încât poate fi numit de-a dreptul inferior. Învăţământul universitar românesc e ca un buldozer care nivelează populaţia, lăsând în urmă lanuri cu diplome de licenţă. Oameni nevinovaţi la mansardă sunt ambalaţi frumos, cu fundiţă, în hârtia diplomelor universitare: diplome verzi, portocalii, roz, bleu cu picăţele galbene; diplome de economişti, de ingineri, de avocaţi.

Chiar şi acolo unde năravurile nu primează, mita pentru examene e înlocuită cu un alint numit „protocol”. Bineînţeles, protocolul nu e totuna cu abrupta şpagă sau cu foloasele necuvenite; protocolul presupune cotizaţia, oarecum voluntară, a unei grupe de studenţi studioşi, cotizaţie destinată domnului profesor pentru ca şi el, ulterior, să dovedească în carnetele de note înalte calităţi umane, căci la urma urmei, oameni suntem cu toţii.

Iar despre examenele de doctorat, ce să mai vorbim... Sunt destui profesori care cer peşcheş pentru a te accepta ca doctorand, cer aşa, o bagatelă de vreo 5.000 - 10.000 de euro. Vrei ca peste un timp să te dai mare în cimitir şi să-ţi scrie pe cruce „răposat doctor”? Atunci, ieşi la interval cu banul.

Despre doctoratele româneşti se mai poate spune că reprezintă o îmbinare a cunoştinţelor ştiinţifice cu cele de artă culinară; pentru că nu se pomeneşte examen de doctorat în ţara românească, fără friptane în sânge, coniacuri franţuzite şi icre negre, toate pe spezele candidatului la jilţul doftoricesc. Bineînţeles că, de cele mai multe ori, chiolhanul de final este cel mai reuşit capitol din teza de doctorat, pentru care autorul primeşte un călduros „magna cum laudae”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Reîncep năravurile învăţământului universitar.

Comentarii