Îmi amintesc cum, cu câţiva ani în urmă, un credincios a venit la mine şi mi-a spus:

- Părinte, eu sunt tatăl a patru copii, şi ştii câtă grijă le port şi cât mă zbat pentru ei şi pentru familie în general... E tot ceea ce am şi trebuie să mă îngrijesc de ei. Mai ales acum, când vremurile sunt atât de grele... De aceea, poate că păcătuiesc când spun asta, dar uite că dacă citesc în Evanghelie "Nu vă îngrijiţi ce veţi mânca şi cu ce vă veţi îmbrăca", pur şi simplu, nu pot să fiu de acord cu aşa ceva.

 

Dumnezeu ne poartă de grijă

Dragii mei, poate că aţi observat că atunci când am făcut citirea evanghelică în engleză, în loc de "nu vă îngrijiţi" s-a spus "do not worry".

Ceea ce i-am spus acelui credincios şi vă spun şi dumneavoastră acum, este că nu trebuie să uităm că Evanghelia a fost tradusă în limba română acum trei sute de ani, pe timpul domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, iar limba a evoluat între timp. În cazul acesta de exemplu, "nu vă îngrijiţi" nu înseamnă "nu aveţi grijă" sau "să nu vă pese", ci înseamnă "nu vă îngrijoraţi".

Şi într-adevăr, ceea ce ne spune citirea evanghelica de duminică este să nu ne îngrijorăm, sau dacă vreţi, în limbaj modern, să nu disperăm în faţa greutăţilor vieţii.

Şi de ce să nu disperăm, când ni se pun atâtea piedici în cale şi ne lovim de atâtea obstacole, în viaţa de zi cu zi? Răspunsul îl ştim cu toţii: pentru că Dumnezeu ne poartă de grijă şi el ne povăţuieşte şi ne arată drumul către liman, de fiecare dată.

Dacă însă intrăm într-o stare de disperare care de cele mai multe ori ne întunecă mintea şi ne paralizează gândirea, abia că nu mai vedem semnele pe care ni le trimite Domnul şi uităm învăţăturile lui. Pe când, dacă în momentul în care ne izbim de o situaţie mai grea, rămânem calmi, ne rugăm Domnului să ne lumineze şi să ne călăuzească, atunci vom vedea mai limpede soluţia şi calea pe care trebuie să mergem.

 

„Pace tuturor”

Astfel de învăţături găsim şi în Psalmii din Vechiul Testament, care ne ajută şi ne întăresc în astfel de situaţii şi care ne arată ce atitudine trebuie să avem în faţa greutăţilor şi grijilor lumeşti:

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi...

Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti...

Tu eşti scăparea mea din necazul care mă cuprinde...

Cel oropsit a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit...

 

Iubiţi credincioşi, cuvintele care le-am auzit în Evanghelie ne arată totodată şi rolul Bisericii pe pământ, care este printre altele de a aduce pace şi sprijin sufletelor noastre. Aţi observat cât de des spunem în timpul Sfintei Liturghii "Cu pace Domnului să ne rugăm", "Pacea Ta dă-ne-o nouă", "Pace Tuturor", şi aşa mai departe.

De fapt, dacă cineva are curiozitatea să numere de câte ori cuvântul "pace" apare în textul Liturghiei, o să vadă că el apare de peste treizeci de ori.

Una dintre cele mai frumoase cântări liturgice este Heruvicul care spune: "Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim şi Făcătoarei de viaţă Treimi, întreită sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm".

Într-adevăr, pacea Domnului este cea pe care o căutăm noi şi ea este una din armele pe care ni le dă El pentru a birui greutăţile şi toate grijile vieţii, care ne izbesc de îndată ce ieşim pe uşa acestei bisericuţe.

Pacea Domnului o căutăm aici împreună, dar totodată şi în viaţa de zi cu zi; să nu uităm deci că la orice ocazie trebuie să ne rugam lui Dumnezeu, fie că suntem la nevoie, fie că ne bucurăm de binecuvântările primite, fie că începem o lucrare, fie că plecăm într-o călătorie, fie că suntem bolnavi... Deci, la orice prilej, să încercăm găsim puţin timp pentru a deschide cartea de rugăciuni şi să ne rugăm Domnului, cu rugăciunea cuvenită.

Rugăciune cu râvnă

Pentru că aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Deci, pentru ca noi să ne trăim fericiţi viaţa şi să ne eliberăm de păcatele noastre şi să izbândim asupra potrivnicului, se cuvine ca la toate prilejurile să ne rugăm Domnului, cu râvnă şi îndelungată răbdare.

Atunci vom dobândi o pace statornică şi ne vom putea bucura de toate cele primite, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, se cuvine laudă în vecii vecilor!
Amin."

Predica Pr. Alexandru, la Duminica a 3-a după Rusalii,
(Ev. Matei VI, 22-33)
(Despre grijile vieţii)
(sursa: www.plasticsusa.com)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului A treia Duminica după Rusalii, „Grijile Vieţii”.

Comentarii