Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
An cu grâu mult. Recolte ameţitoare. Primele combine intrate în lanurile din sud au întâlnit opoziţia dârză a unei armate strânse rânduri-rânduri. Ca-n legendele cu Darius, înotând în pădurile de spice de peste Dunăre. Ca-n colindele care vorbesc de paiul "înalt cât trestia", cu "spicul cât vrabia". N-am mai văzut de mulţi ani aşa lanuri compacte, frumoase, neatinse de neghină şi buruiană. Nici porumbul, verde-întunecat, nu absentează dintr-o competiţie a recoltelor mari.
M-am nimerit într-o dimineaţă lângă un lan de floarea-soarelui de lângă Buzău, de acolo de unde începe să urce Moldova. Trezite din noapte şi spălate de roua dimineţii, toate talerele cu corola galben-aurie şi miezul maroniu deschis primeau binecuvântarea soarelui.
Venind din direcţia astrului zilei, pe o potecă străjuită de flori de drăgaică, trăiam senzaţia că feţele aurii ale lanului mă privesc. Floarea-soarelui se uita la mine cu o mie de ochi de codană, iar eu, intimidat, i-am coborât în ierburi şi-n pământ. Ce înseamnă toată această bogăţie dintr-un an agricol care îl urmează pe cel secetos, arat de inundaţii, batjocorit de grindină, care a fost 2007?
Ieri m-am nimerit lângă unul din puţinii fermieri români americani de la noi, doctorul Mihai Petcu, stăpânul celei mai mari ferme de vaci de lapte de lângă Bucureşti şi al unor largi terenuri agricole cultivate, între altele, cu grâu. Primele remorci descărcau deja în silozuri grâul nou. Încă umed, încă tânăr, încă înrourat.
Vă bucuraţi de grâu, îi spun doctorului Petcu! E tonic să ai o asemenea recoltă. Ce se va întâmpla cu ea? Ce va aduce această recoltă ţăranului român?
Răspunsul reputatului specialist m-a şocat. Sărăcie, spune el. Anul trecut, kilogramul de grâu era cumpărat cu zece mii de lei vechi. Acum oferta marilor angrosişti, a panificatorilor este de patru mii lei pe kilogram. În lei noi, asta înseamnă o coborâre de la un leu pe kilogram la 0,4 lei. Vă aşteptaţi să scadă preţul pâinii? Dacă aceasta vă e aşteptarea, vă dau o veste rea: vă înşelaţi, spune fermierul Petcu. Aşteptaţi degeaba. Pâinea se va vinde la acelaşi preţ.
Socotesc în cap ce ştiu eu despre pâinea din magazin. Nişte franzele mici, cu tărâţe sau graham, de circa 250 de grame, costă 12.000 şi 16.000 lei vechi. O pâine de un kilogram ar costa deci în jur de 50.000 lei vechi. Cine umflă preţul, cine saltă potul? Fabricantul, probabil, şi nu în cele din urmă, negustorul din magazin. Ţăranul rămâne mai departe cu sărăcia. Istoria îl trage mereu în piept.
Recolta mare, spune doctorul Petcu, îl îndeamnă, în lipsa spaţiilor de depozitare şi pentru a evita riscul degradării, să vândă repede. Să vândă ieftin. Cu alte cuvinte, de 0,4 lei sărăcie. Ţăranul vinde şi cumpără sărăcie.
Preţul stabilit de marii şnapani ai pieţei pâinii, din faza grâu şi făină până în faza franzelă, nu acoperă preţul lucrărilor de arat, discuit, semănat, fertilizat, ierbicidat şi, fireşte, pe cel al seminţei. Ţăranul îşi vinde şi cumpără sărăcia. Aceeaşi sărăcie din vremea lui Gheorghiu Dej şi Ceauşescu, aceeaşi sărăcie din perioada fanariotă, sărăcia lui lucie şi ancestrală. Îl poate salva Guvernul? Îl poate salva Preşedinţia care organizează nişte seminarii seci despre scumpirea aberantă a energiei?
Românul cumpără cea mai scumpă energie din Europa cu toate că, în măruntaiele pământului, se mai găsesc petrol şi gaze. Se ieftineşte grâul şi se scumpeşte curentul electric extras din gârlele naţionale. Din Lotru, din Olt, din Argeş. Curent extras şi din gârla europeană a Dunării. Se ieftineşte grâul, dar nu se ieftineşte pâinea. Paradox al tranziţiei sau porcărie a şnapanilor pe care ţăranii sunt nevoiţi s-o tolereze şi s-o înghită?
În unii ani, hectarul de grâu produce în jur de o tonă de recoltă. Anul acesta, primele hectare tunse de combine au dat câte patru şi şase tone. Grâu mult cu toate că jumătate din câmpiile române au rămas necultivate. Grâu cât să hrănim toată Europa. Grâu puţin pentru a ne hrăni pălmaşii câmpului.
( 5 iul 2008, 16:53:47