"Duhovnice, venind la tine cei ce vor să se mărturisească, să stai tu îmbrăcat în toate veşmintele preoţeşti înaintea icoanei Stăpânului Hristos şi, chiar de ar fi lucrul în grabă (?!), fără epitrahil şi felon să nu îndrăzneşti a mărturisi", de parcă epitrahilul şi felonul ar fi mai importante decât persoana umană!? Cât despre "lucrul în grabă", vom vedea în cele ce urmează!

Iată cum se reflectă această îndrumare în mentalitatea pastorală a clericilor din anii '30-40 (şi, de ce să n-o recunoaştem, chiar şi a multor din vremea noastră!): "Eu fac Mărturisirea în modul următor - declară arhim. Mina Prodan, stareţul mănăstirii Maglavit - îmbrăcat în felon şi epitrahil, având de faţă icoana cu Taina Mărturisirii, în care se vede cum stă duhovnicul, cum Dumnezeu Tatăl stă nevăzut privind Mărturisirea, cum diavolul vine şi aduce ruşine a nu spune păcatul, cum fiecare păcat mărturisit iese ca un şarpe din gura penitentului, cum îngerul stă de faţă şi şterge fiecare păcat mărturisit... şi alte icoane cu muncile iadului despre fiecare păcat; ţin întâi o cuvântare arătând ce lucru mare e Taina Mărturisirii..., (apoi) arăt icoanele cu Taina Mărturisirii şi numai după ce i-am convins (!?) că trebuie a se mărturisi cu lacrimi ca femeia păcătoasă la picioarele Domnului, doar apoi încep Mărturisirea; (ca loc) în biserică, în faţa icoanei Mântuitorului; la nevoie şi în casă, însă în modul mai sus arătat, cu lumină şi candelă aprinsă".

 

Mărturisirea sinceră, directă, ochi în ochi

La citirea acestor rânduri n-am putem ocoli întrebarea cum, apelând la asemenea imagini terifiante, preotul confesor ar putea obţine o atmosferă de încredere, dragoste, calm, deschidere, reconciliere cu Dumnezeu, cu semenii, cu conştiinţa proprie ş.a.m.d.!?

Iată şi alte modalităţi de a practica spovedania, culese cu grija de pr. Ilarion Felea, potrivit declaraţiilor unor duhovnici din vremea sa:

- "când mărturiseşti în biserică, stai în mijlocul bisericii îmbrăcat cu epitrahilul şi felonul; cât timp pui întrebările şi asculţi Mărturisirea, pentru oboseală şi pentru a putea asculta mai bine Spovedania, poţi sta pe un scăunaş, iar în timpul dezlegării te ridici" (arhim. Atanasie Chirii, din mănăstirea Văratic) ;

- "în biserică, la Spovedanie, stai în tindă sau în pridvor, întrebi după cum stă scris în carte (Molitfelnic), fără abatere, să le întrebuinţezi pe toate (arhim. Atanasie Popescu);

- "eu primesc Spovedania numai în paraclisul bisericii, care se găseşte lângă sfântul altar, cu care comunică printr-o uşă; numai în cazuri de boală şi cu totul extraordinare admit la spovedit afară din biserică, dar şi atunci după pregătirea completă cerută de tipic" (protopop Pavel Borzea din Făgăraş);

- "de obicei stau într-una din strane; simt lipsa unui scaun al Spovedaniei; parte pentru a sta şi preotul comod (şezând), parte pentru credincios, care stă în genunchi cu epitrahilul pe cap, răspunzând cu răgaz" (pr. Caius Turicu, Arad);

- "spovedania o fac în loc separat, unde nu se află decât duhovnicul şi penitentul; mărturisirea o fac stând în picioare...; penitentul... stă şi dânsul în picioare... şi va îngenunchea numai când duhovnicul îi citeşte rugăciunea de dezlegare; starea în picioare a penitentului când se mărturiseşte e practică, pentru că îl privesc în faţă şi mă conving astfel de sinceritatea Mărturisirii, căci dacă s-ar mărturisi în genunchi, acoperit cu epitrahilul, nu aş putea avea această probă psihologică" (pr. D. Morariu, Pecica, Arad);

- "pe credincios îl va ţine în picioare în faţa sa, tot timpul cât îl întreabă; duhovnicul şade cu un aer liniştit, cu faţă şi ton care să transpire iubire, înţelepciune, blândeţe, răbdare şi iertare...; de ce recomand să ţină pe credincios în picioare? Din doua motive: făcând spovedania temeinică, vei avea convorbire de lungă durată; de-l vei ţine în genunchi sub epitrahil, îi vei obosi genunchii aşa de mult, că îi vei cauza dureri, care abat atenţiunea de la cele spuse, iar tu duhovnic, trebuie să stai cu urechea plecată într-o parte ca să prinzi sunetele de sub epitrahil şi de la o vreme te indispune; al doilea motiv, mi l-au sugerat parohienii prin cuvintele: "La popa acesta trebuie să-i spui drept, că se uită tot în ochii tăi şi dacă nu te uiţi şi tu la el, îţi zice să te uiţi"; nu ştiu să o fi făcut tocmai aşa, dar mi-au spus că e bine s-o fac".

(www.crestinortodox.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum se face spovedania.

Comentarii