Parintele Metodie românul de la Chilia “Sfinţii Teodori” din Karyes spunea că stareţul lui era foarte îngrijorat de sporirea duhovnicească a ucenicilor săi, deoarece era mustrat de conştiinţa pentru puţina ascultare de care dăduse dovadă el însuşi, şi că a murit cu această durere în suflet.

După câţiva ani părintele Metodie l-a văzut în vedenie pe stareţul lui şi l-a întrebat:

- Ce faci părinte? Unde te afli? Acela i-a răspuns:

- Sunt bine, m-am mântuit. Dar cum m-am mântuit? Cu multă osteneală, deoarece n-am făcut ascultare de stareţul meu. După ce am murit m-a întrebat îngerul pe un ton aspru: “Ai vreo faptă bună? Ce ai făcut?”. Atunci eu am răspuns: “Nu am nici o faptă bună, ci numai păcate, neascultările faţă de stareţul meu. Singurul lucru pe care îl am este nădejdea în Dumnezeu şi mila Lui”.

Atunci îngerul s-a dus să întrebe, iar peste puţin a venit şi a spus: “De vreme ce ai recunoscut cu smerenie halul în care eşti şi ai nădăjduit numai în Dumnezeu, Hristos mi-a spus să te trec în rândul celor mântuiţi”.

După aceea părintele Metodie l-a întrebat iarăşi pe stareţul său despre un oarecare, tăietor de lemne, cunoscut de al lor, care murise:

- Părinte, unde se află tăietorul? Şi acela i-a răspuns:

- Tăietorul se află într-un loc mai bun ca al meu deoarece s-a chinuit mult în viaţa sa şi a făcut şi ascultare cu smerenie faţă de toţi mai marii lui, la care lucra fără să murmure.

De asemenea l-a întrebat şi despre un îndrăcit, care fusese chinuit de diavol, unde se află, iar stareţul i-a răspuns:

- Acesta se află într-un loc şi mai bun, pentru că mult s-a chinuit şi mult l-a smerit diavolul înaintea oamenilor. Dar şi el însuşi s-a smerit, deoarece spunea: “Rugăciunile părinţilor mă vor mântui şi pe mine, ticălosul”.

În ceasul morţii stareţului părintelui Metodie s-a petrecut un fapt mişcător. După ce şi-a dat sufletul, a revenit puţin în viaţă. Atunci părinţii ce se aflau lângă el l-au întrebat:

- Cum de ţi-ai revenit? Iar stareţul a răspuns:

- După puţină vreme de la ieşirea sufletului meu un înger mi-a spus: “Să te întorci, ca să-ţi iei rămas bun de la fratele tău”. Atunci eu i-am spus: “N-am frate nici în lume, nici în viaţa călugărească”. Dar îngerul a spus: “Este vorba de trupul tău, fratele sufletului tău”.

Când m-am întors în trup, îngerul mi-a spus din nou: “Ia-ţi rămas bun de la trupul tău, pentru că împreună cu el ai pătimit rău”.

După aceasta sufletul lui a plecat la cer.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ucenicul care n-a făcut ascultare.

Comentarii