Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în ştiute zile, ci tot anul trebuie să fie lui sărbătoare. Cum însă trebuie să fie formată acea sărbătoare, care se cuvine lui? Pavel zice:
"Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului" (I Cor. V, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejde cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor celor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită, şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, şi totuşi nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.
Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată? Aşadar, dacă voieşti, ca să ai vreun folos de la anul nou, mulţumeşte acum, când a trecut un an, mulţumeşte Domnului, că el te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale, şi zi către tine însuţi: zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, noi am şi săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut noi. Oare nu ne vom duce noi de aici deşerţi şi goi de toată dreptatea? Judeţul este înaintea uşii, viaţa noastră pleacă spre bătrâneţe.
Să cugetăm la cele viitoare
Acestea le cumpăneşte în ziua anului nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetam la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva aceea ce proorocul zicea iudeilor: "Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede" (Ps. LXXVII, 37). Această sărbătoare neîncetată, despre care eu am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura faptă cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă, decât toate comorile, o comoară netrecătoare, neschimbăcioasă, ne secată. Priveşte cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, soiurile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietate a Domnului. Servitorul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă către tine. (Sfântul Ioan Gură de Aur)