Cezar STRATON

Nu te mai gândi la ea.”Nu te mai gândi la ea nicicând./Nici gând!/Femei câte dorești sunt pe pământ!/Da...sunt.../Femei destule poți oricând avea./ Da...dar ele...nu-s ca ea!/Și ce poți face-acum, când nu-i a ta!?/Uita./Și când va fi aceasta-n viitor?/ Când o să mor...” O superbă poezie de dragoste, scrisă de controversatul poet ”comunist” Mihai Beniuc. (Din vol. ”Apele se revarsă în mare”, Ed. Eminescu, 1982).

Anatomie.Întrebare la examenul de admitere la Medicină: - Bulă, ce înseamnă anatomie? - Păi, este ceva ce avem cu toţii la noi, da – cum să zic? - se vede mai bine pe femei...

Deserturi(cu vodcă!). Vodca poate avea o mulțime de variante senzuale fructate, cu portocale, lime sau fructe de pădure. Fie că folosim aceste versiuni sau că infuzăm cu vodca straight fructele proaspete, vom crea, prin adăugarea, de pildă, a înghețatei de vanilie, baza unor deserturi memorabile, care vor satisface deopotrivă apetitul pentru dulce al personajelor feminine, cât și cel pentru tăria de calitate al celor masculine, rafinata băutură cu apă de ghețar devenind, astfel, un instrument perfect pentru seducție. Dar, cu vodca, se pot face și prăjituri, ea putând fi insinuată la fel de bine în compoziția aluatului unei negrese sau, alături de Kahlua sau crema de whisky, în rețetele – bine aditivate! – ale altor dulciuri tradiționale (cum ar fi Black Russian sau Mocha Bundt). Sferturile de măr la cuptor vor fi mult mai apetisante daca vor fi potopite, la prezentare, cu un sos de vodcă și zahăr caramelizat. Similar, se poate proceda cu alte fructe tari, între care perele sau gutuile. Salatele de fructe picante nu ignoră, nici ele, vodca, mai ales dacă aceasta este combinată, bunăoară, cu sirop de arțar, cu sirop de gumă arabică și flori de portocale sau, chiar, în ciuda puriștilor, cu un pic de usturoi pisat, dublând incitant stafidele, zmeura, nectarinele, guava, mango ori pepenele galben. Vorba ceea: “A găti înseamnă și să te amuzi, punând laolaltă toate aromele posibile!”. (comentator.ro).

Actori.”Deceniul opt. Este cunoscută prietenia de pahar a celor doi mari actori  Gheorghe Cozorici și Constantin Rauțchi. Pînă spre finalul lor, această patimă nu părea să aibă repercusiuni asupra activității lor artistice. Dar mai e pînă departe. În deceniul de care vorbesc, cei doi aveau o zi proastă: le era taaareee sete, și nu aveau un chior. Cozorici – cel originar din Arbore, lângă Solca, inegalabilul ”Ștefan cel Mare” din filmele istorice ori acel recitator neegalat al ”Scrisorilor” eminesciene – nota mea -  mai avea și repetiție, la Național. Rauțchi o ia încet și trist spre ”Peștera”, localul unde-și alinau cei doi prieteni necazurile cotidiene. Trist, ca omul care-ar bea o sticlă de votcă, dar n-are bani decît pentru „una mică”. Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena. Ăstimp, La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa, năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul tov. Rauțchi. Cozorici se ridică vioi și se interesează de ce. „Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film”. (O grămadă de bani...nota mea... (cam 2-3 salarii medii!), nu mai adaug faptul că atunci, actorii erau bine plătiți...mai ales pt. filme!). Factorul poștal este îndrumat, amabil, spre localul cu pricina și i se promite un bacșiș substanțial. Îi ardea să meargă și el, Cozorici, acolo, dar este chemat în scenă. Blestemată soartă! Să ai bani și, în loc să stai în cîrciumă, cu cel mai bun prieten, trebuie să repeți într-un viitor spectacol în care, culmea, nu se dă de băut!...Când, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage atenția că la ”Peștera”...Rauțchi împarte...hîrtii de-o sută de lei tuturor: consumatorilor, ospătarilor, etc. Marele actor Cozorici grăbește pasul. Când intră, Rauțchi, care-avea deja la bord câteva sute de votcă, înșirase bețivanii la o mică coadă și, după ce-i privea lung, le înmâna câte-o hârtie de o sută. Prietenul său fuge spre el, să împiedice dezastrul. Costache îi spune, scurt, sec: „ tu, treci la rând!”. Știind că n-are cu cine vorbi, se așează și Cozorici, nervos. Îi vine rândul la ”pomană”. Rauțchi îl privește lung și-i spune: „Mă, tu ai o figură cunoscută...eu cred c-ai mai stat la rând o dată!”. Fugi de-aici!” (Bogdan Ulmu). Minunata boemă...

Leac (pentru teama de infidelitate). Bărbații: „Nu-ți fie frică niciodată că femeia ta te va înșela. Fă în așa fel încât ea să fie fericită, mulțumită măcar…Femeia fericită nu înșeală!” Femeile: „Nu-ți fie frică niciodată că bărbatul tău te înșeală. Fă în așa fel încât el…să nu mai respire. Un bărbat mort, da, ăla e un bărbat certamente fidel!”

Proverbe(japoneze). Femeie. ”Dacă femeia va dori, va trece și prin stânci.” Oameni. ”Fără oameni simpli nu există oameni mari.” Scară. ”Cine cu adevărat dorește să se ridice sus, va inventa scara.” Căsnicie. ” Soțul și soția trebuie să fie asemenea mâinii și ochilor: când mâna doare, ochii plâng, iar când ochii plâng, mâna șterge lacrimile.” Soare. ”Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.” Mare. ”Marea e mare pentru că nu desconsideră râulețele mici.” Vin. ”Cine bea, nu știe despre daunele vinului; cine nu bea, nu știe despre avantajele lui.” Necaz. ”Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă.” Pat. ”Nimeni nu se împiedică stând întins în pat.” Cuvânt. ”Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.” Griji. Dacă problema poate fi rezolvată, nu merită să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, e inutil să-ți faci griji de ea. Desen. ”Când desenezi o ramură, trebuie să simți adierea vântului.” Dubii. ”De șapte ori verifică înainte de a avea dubii despre un om.” Posibil. ”Încearcă să faci tot ce poți, în rest lasă-te în voia sorții.” Onestitate. ”Onestitatea excesivă se învecinează cu prostia.” Fericire. ”Fericirea vine în casa în care se râde.” Răbdare. ”Victoria îi revine celui care va răbda cu jumătate de oră mai mult decât rivalul său.” Paradox. ”Se întâmplă uneori că frunza se îneacă, iar piatra plutește.”