Ion DRĂGUŞANUL

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Costeşti, moşie răzeşească, „60 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Maftei, 2 dascăli, Dănilă şi Mihălache, 3 ruptaşi, Vasilie Coman, Pătraş Dratfa şi Arsenii Gavrilescul, 1 umblător, Vasilii Săndulescul, 2 jidovi, Nosin şi Aizik, 2 văduve, Marie şi Acsinia, 33 călăraşi şi 16 birnici. Călăraşii de Costeşti erau: Dumitraş Coţic chihai, Dumitraş Coval, Vasili Hrinciuc, Ion Dolinschi, Grigoraş Sculici, Vasili Coţic, Ion Chisăliţă, Ioniţă Sănduliac, Ştefan Coţic, Ion Coţic, Tănasi Coţic, Manoli Măsâian, Toader Chiriiciuk, Enachii Sculeş, Ion Ungurian, Ion Sin Petro, Vasili Băndac, Ion Crurca, Ion Cecală, Ion Gavriliuc, Georgie Mănăilă, Costandin Mangur, Ion Oricsuc, Irimie Şerban, Toader Vezârco, Ştefan Cedaş, Ion Tomica, Andrieş Şfedul, Ştefan Honciar, Costăn Hrihor, Ştefan Antonescul, Giorgie Coţic şi Vasilie Ţopa. Birnici erau Simion Săverin, Toma Mirăuţă, Ştefan Zet Ego, Ştefan Zina, Grigoraş Pântescul, Enachii Pântescul, Alecsa Sin Lui, Simion Brahă, Vasili Ciornohuz, Toader Măsăian, Ion Masciuk, Acsenti Mangăr, Ştefan ungurian, Toader olar, Mihalachi Chersân şi Severin sin popii.

În 1782, în faţa comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, neamul Tudan, reprezentat de Iuon, Toader, Maftei şi Dumitraş Tudan, declara că stăpâneşte un sfert de sat, parte moştenit din moşi, parte cumpărătură de la Iuon Calmuţchi; neamul Noşa stăpânea alt sfert de sat, cumpărătură de la Iuon Calmuţchi; neamul Popescul moştenea un sfert de sat, din care cumpărase Iuon Mitescul, ginerele lui Iuon Calmuţchi, două odgoane şi jumătate, adică 55 stânjeni; ultimul sfert de sat Costeşti aparţinea mănăstirii Pobrata. Căpitanul Iuon Mitescul era fiul lui Gheorghie Mitescul şi al Ioanei, fata lui Toader Holban armaş, nepotul lui Gavril Mitescul şi strănepot lui Pavel.

În 26 decembrie 1796, Niculai Grigorcea şi jupâneasa lui, Maria (Volcinschi), dăruiau feciorului lor, Ilie, părţi din satul şi moşia Costeşti.

În 1843, biserica Sfântul Mihail din Costeşti, construită în 1785, cu 1.799 enoriaşi, patronată de Udalricus von Cinski, era slujită de preotul administrator Grigorie Sarnawski. În 1876, patron al bisericii cu 2.478 enoriaşi era Anton Ritter von Kochanowski de Stawczan, deci de... Stăuceni, paroh fiind Leon PALIEVICI. În 1907, sub patronajul lui Victor Sarnawski, paroh al bisericii din Costeşi, cu hramul dedicat celor doi sfinţi arhangheli, paroh era acelaşi Leon Palievici, născut în 1833, preot din 1861, paroh din 1866, cantor fiind, din 1902, Eusebie Popovici, născut în 1874.

Şcoala din Costeşti, cu 4 clase, funcţiona din toamna anului 1860[2].

În 5 iulie 1941, câţiva săteni ucraineni, foşti membri LANC, i-au îmbrânit pe evreii din Costeşti într-un câmp de la marginea satului, de lângă casa lui Honceriuc, soldaţii români executând, atunci, 105 oameni. Ceilalţi, adică diferenţa de până la 420, au păşit pe drumul martiric înspre lagărele din Transnistria.