Ion DRĂGUŞANUL

Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul aşezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea aşezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăguşanul. Aşa cum spune autorul, „povestea fiecărei aşezări este extrem de importantă şi constituie pentru noi un patrimoniu obştesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.

BREAZA (IV).Tot în 1897, după cum se mărturiseşte într-o scrisoare din 4 august, a început „lucrarea drumului nou, din Pojorâta”, încă din 1896, sub gestiunea antreprenorului evreu Gottesmann, „un om de cuvânt şi rânduială. Lucrătorii erau plătiţi bine, trataţi omeneşte. Nimeni nu s-a plâns de Gottesmann. / În acest an, e antreprenor Iacob Storfer. De acum, toate sunt schimbate. Lucrătorii sunt rău plătiţi şi tratarea lor lasă mult de dorit. Lucrul stagnează adeseori, din aceste pricini, şi Dumnezeu ştie cum va ieşi gata. / Săptămâna trecută, au lucrat vreo 50 de lucrători, sub privegherea unui lipovan. După sfârşirea lucrului, lipovanul a dispărut, iar antreprenorul nici nu vrea să ştie ceva de lucrători. Bieţii oameni au mers la casele lor, rămânându-le paralele neplătite. Unul a rămas în pagubă de 2 florini, iară alţii au pierdut câte 3 florini”[1].

În 1898, pentru că aveau probleme cu învăţământul în sat, după ce-şi spuseseră „durerile cele mari… şi domnului deputat Popovici (George Popovici, istoric şi poet, cu opera lirică semnată cu pseudonim, T. Robeanu), la Fundu-Moldovei, românii brezeni apelează, persuasiv, şi la sprijinul gazetei „Patria”, la „scumpa noastră „Deşteptarea”, dar şi în alte gazete”, cerând „să ni se facă dreptate”, prin angajarea unui „învăţător cum se cade şi învăţarea limbii româneşti, de care avem cea mai mare trebuinţă, fiind satul nostru aşezat în un district românesc şi având noi necontenit negoţ şi alte daraveri la Câmpulung, osebit că la noi, în sat, şed mulţi Români Fundmoldoveni”, ba mai fac şi o colectă, pentru căminul de stundenţi din Cernăuţi (nu şi pentru şcoala din satul lor), iniţiată de Iliarion şi George Prelici, primindu-se donaţii din partea „zelosului şi neobositului spriginitor al cauzelor culturale, domnul Teodor Leuştean, gospodar din Fundul-Moldovei, în sumă de 121 florini 75 creiţari”, dar şi din partea brezenilor „Ioan alui Teodor Ursachi cu 50 florini, Vasili alui Teodor Ursachi, Ioan Ghebiuc, cantor bisericesc, Petru Lesenciuc (fost primar) şi Nicolai Larion Ungureanu câte 10 florini, Amfilochi Turturean, George alui Dumitru Macovei şi Societatea „STELUŢA” câte 5 florini, discosul bisericii 2 florini 75 creiţari, Vasili Concinsci (Cosinschi, primarul în funcţie), Vasile Ţimpău, Alexa Voloşeniuc, Alexa Lobo şi Procopiu alui Alexa Macovei câte 1 florin, Maria alui Gavril Ţimpău 60 creiţari, Ilie al Anei Voloşeniuc şi George Birău câte 50 creiţari, Ana alui Ioan Lazar, Ioan alui Matei Moisa, Ioan Jecalo, Gavril Polochan, Costan Moroşan şi Ana Moroşan câte 20 creiţari, Ignat şi Nastasia Costeliuc câte 15 creiţari, Gavril Serafinciuc, Vasili Nerestiuc, George Haliţa, Ioan Cojocar, Nicolai Soroceac, Petru alui Mihail Lazar, Ilie Ceciuleac, Ioana alui Teodor Voloşeniuc, Ileana Hojda, Serghie Mândrilă, Alexa Zicaleac (ginerele lui Ioan Golembiovschi), Maria alui Teodor Ţimpău, Ana Turenschi, Maria alui Ilie Loba şi Palaghia alui Ioan Macovei câte 10 creiţari, Catrina alui Costan Valach 6 creiţari, Daniil Iasenciuc, Ioan Costeliuc, Ileana alui Niţă Ursu, Ana alui Nichifor Daniliuc, Parasca alui Teodor Mihalcea, Nastasia Seroceac, Ileana G. Macovei câte 5 creiţari şi Ileana Bută 4 creiţari”[2].

În 29 decembrie 1899, pledoaria pentru studiul limbii române în şcoala din Breaza, de către un dascăl competent şi statornic, este făcută şi de români, şi de huţani.