Ioan Catalin NECHIFOR

Începutul de an vine întotdeauna cu urările de rigoare. Primim şi trimitem sms-uri prin care le dorim celor apropiaţi sănătate, fericire, spor în toate şi câte şi mai câte. Cred că în acest nou început, cea mai bună urare ar fi aceea să avem un an fără crize politice, pentru că despre criza financiară, deja instalată în ţară, nu mai are sens să ne punem întrebări.

Am avut în ultimii ani urări de genul să trăiţi bine, fără ca acest îndemn să se fi simţit suficient de mult în buzunarele fiecărui român şi mai mult decât atât, ne aflăm astăzi în faţa unui buget de austeritate, poate fără precedent în istoria modernă a României. Există deja foarte multe voci autorizate care se pronunţă asupra intensităţii şi duratei crizei financiare, iniţiată dincolo de ocean, datorită unei relaxări exagerate a condiţiilor de creditare.

Chiar dacă economia noastră nu reacţionează încă la stimulii externi, aşa cum reacţionează sistemele consolidate din vestul bătrânului continent, situaţia în care ne aflăm acum se datorează, în bună măsură, aceloraşi pofte pentru profit şi plasarea banilor din partea băncilor şi a instituţiilor de creditare existente pe piaţa românească.

Îmi aduc aminte de celebrele reclame  difuzate pe posturile tv (în urma unor contracte de publicitate foarte generoase) prin care românii erau îndemnaţi să ia credit, la început fără giranţi sau garanţii, apoi doar cu buletinul şi chiar cu întârzierea rambursării cu câteva luni de la momentul împrumutului. „Împrumutaţi-vă oricum” era un slogan nevăzut, dar simţit ca o presiune publică în mass media.

Încet, încet casele sau apartamentele achiziţionate cu credit ipotecar sau imobiliar erau utilate cu aragaze, frigidere, plasme şi aşa mai departe, în  cele mai multe situaţii creditul de nevoi personale fiind soluţia pentru cuibuşorul de vis al românilor. În plus, în multe situaţii, creditele erau luate în monede străine, fie euro, dolar american şi de ce nu franc elveţian. Ofertele bancare erau tentante, cu dobânzi de câteva procente şi cu o stabilitate destul de bună a cursului de schimb al leului în raport cu principalele valute internaţionale.

Şi iată că aşa am ajuns la un fals standard de civilizaţie şi de bunăstare, pentru că numărul românilor împrumutaţi la bănci este foarte mare în raport cu posibilităţile reale de rambursare, mai ales în situaţia apariţiei unor factori neprevăzuţi, aşa cum e criza financiară. Am ajuns, prin urmare, nişte simpli chiriaşi în casele noastre, care depindem de rata de schimb şi pe care o calculăm cu înfrigurare, atunci când se apropie scadenţa lunară, veniturile fiind în majoritatea lor încasate în moneda noastră naţională, din ce în ce mai fragilă.

Întrebarea care ne frământă acum este legată de intensitatea crizei şi de durata ei. Speranţele noastre sunt puse în deciziile guvernanţilor care vor trebui să aplice măsuri de austeritate, chiar dacă contextul electoral ar fi trebuit să însemne exact inversul, aşa cum ne-am obişnuit în ultima perioadă prin apariţia pomenilor electorale.

Rămâne de văzut care va fi capacitatea de rambursare a celor care s-au împrumutat, pentru că falimentul bancar ar fi ultimul lucru de care ar avea nevoie economia românească.

În scurt timp va ieşi bugetul pe 2009, acest lucru va fi desigur momentul zero la care ne vom raporta şi de la care vom porni un parcurs anevoios de program anti-criză.

Aşadar, să trăim şi să avem un an fără crize politice. Cam atât şi dacă reuşim acest lucru, putem spera la mai bine!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Să trăiţi!.

Comentarii