Alina MUNGIU-PIPPIDI

O fi trist, criză, creşte şomajul, îngheaţă pietrele, se topesc gheţarii, dar cum dau pe acasă şi mă uit la televizor îmi creşte buna dispoziţie. Nici o comedie din lume nu poate ţine locul deliciilor furnizate de canalele noastre de ştiri, pentru că Stan şi Bran sunt nimic pe lângă Valentin Stan, Mugur Ciuvică, Codrin Ştefănescu, Norica Nicolai şi întreaga galerie de nenorociţi că nu au prins un locşor în guvernare şi care acum îşi revarsă fierea pe toate canalele. Zău, multe lucruri sunt deprimante la noi, dar e destul să îi vezi pe toţi rataţii ăştia scoşi din minţi ca să îţi spui că alegerile nu au ieşit chiar prost, câtă vreme ei sunt aşa nemulţumiţi.

Cât îşi scuipă ei fierea, guvernul a împachetat un plan anticriză. Şi trebuie să spun că deşi nu ştiu din ce îl vom finanţa, că avem mai mult datorii decât bani moştenire de la Varujan Vosganian, planul arată bine.

Tot imbecilii care umplu micul ecran se vaită de ambiguitatea culorii politice a guvernului Boc. Asta e de-a dreptul o prostie. Sunt multe de spus contra acestui guvern, prea plin de baroni sau de intermediari ai baronilor, dar din punct de vedere al orientării generale s-a întâmplat exact ce trebuia : PSD a venit mai la dreapta, spre ideea de stimulare economică, şi PD-L s-a deplasat mai spre stânga, la ideea că trebuie să susţii oamenii pe timp de criză. Dacă nu acum, atunci când?

Combinaţia asta, în care prelungim ajutorul de şomaj, dar nu mai lăsăm oamenii să ia şi salariu de la stat pe lângă pensie, îmi place. La fel de bună e şi ideea austerităţii, care înţeleg că urmează, cu salarii care nu mai cresc anul acesta decât pe măsura inflaţiei, şi sper ca sindicatele să înţeleagă că dacă nu acceptăm asta, alternativa e mult mai rea. Creşterea de salarii din 2007 încoace a fost cea mai mare din ţările nou intrate în UE, şi e o legătură directă între asta şi criza de azi. Din păcate, guvernul liberal a irosit tot câştigul anilor buni ca să capete sprijin electoral, şi anii care vin acum nu or să ne mai aducă mare câştig.

Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a declarat recent la Iaşi că se va ţine de promisiunea din campania electorală şi pensiile şi salariile profesorilor vor fi majorate. Sper să intre şi asta în categoria promisiunilor care nu vor fi respectate. Destul că sunt menţinute în programul anticriză prevederile legale care stabilesc valoarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu anual brut. Mai mult de atât nu ne putem permite. Şi oamenii politici, şi votanţii lor trebuie să suspende pentru o vreme orice aşteptări legate de promisiunile electorale. E dezagreabil să fii minţit de conductorul trenului că vei ajunge la timp când de fapt vei avea întârziere, dar, sincer, prefer aşa decât să sară trenul de pe şine. Cum s-ar întâmpla dacă aceste promisiuni chiar ar fi respectate.

De ce promit politicienii în campanie lucruri nerealizabile? Că altfel nu îi votează lumea. Am auzit numai lucruri neverosimile campania asta. Ruşine cui le-a debitat, dar ruşine şi cui le-a crezut. Că trebui să fii sărac cu duhul să crezi în reforma clasei politice promovată de Elena Udrea sau în statul de drept promovat de Victor Ponta. Eu trag nădejde că votanţii au alte motive pentru care au votat cu unii sau cu alţii dincolo de promisiunile de campanie. Dacă nu, vorba bancului, s-au ars, pentru că acele promisiuni nu s-au ţinut şi nu se vor ţine.

Mult mai importantă este promisiunea lui Băsescu de după alegeri. Anume, că măcinăm nisip între dinţi în alianţa asta cu mulţi baroni pentru că această majoritate puternică ne va ţine deasupra apei în timpul crizei. Asta e singura promisiune care ar fi bine să fie respectată. În anul crizei financiare globale, să fim mai realişti. Ca atare, îmi asum titlul acestui articol nu ca o mustrare la adresa guvernului, ci ca un îndemn.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nu vă ţineţi promisiunile electorale!.

Comentarii