Emanuel Tânjală: „Jurnalul unui fotograf”

„Aveam 17 ani când am pus mâna pentru prima dată pe un aparat de fotografiat. Îl cumpărase tatăl meu de la un client care venea la el la prăvălie”.

Cartea surprinde în instantanee grăitoare spectacolul unei existenţe cu întoarceri şi răsturnări neaşteptate

Aşa începe povestea lui Emanuel Tânjală, unul dintre cei mai talentaţi şi mai cunoscuţi fotojurnalişti români, şi totodată declaraţia lui de dragoste faţă de profesia pe care o slujeşte de atâţia ani.

Plin de vitalitate şi farmec, savuros şi autentic, „Jurnalul unui fotograf” surprinde în instantanee grăitoare spectacolul unei existenţe cu întoarceri şi răsturnări neaşteptate, evocă oameni excepţionali şi întâmplări care schimbă destine.

Emanuel Tânjală ne poartă pe firul însemnărilor într-o călătorie în timp şi spaţiu, din România până în America, din anii '70 până în zilele noastre, în vreme ce ne desluşeşte, cu bucurie nejucată şi fără emfază didacticistă, ce se ascunde dincolo de o imagine imortalizată pe peliculă.
Vom descoperi sau redescoperi cu încântare în paginile de însemnări ale lui Emanuel Tânjală peste 150 de fotografii superbe, emoţionante, neliniştitoare, amuzante, calde, tulburătoare, înzestrate cu puterea de a repovesti lumea în care trăim.

“Vreau ca fotografiile publicate să constituie cartea mea de vizită, spovedania mea în imagini”

Emanuel Tânjală, unul dintre numele cu răsunet din presa românească a ultimilor 40 de ani, are meritul de a fi dat o nouă definiţie şi o nouă dimensiune fotoreportajului. Arareori până la el subiectul unei fotografii de presă a fost surprins cu atâta inteligenţă şi analizat cu atâta minuţie. Virtuoz al alb-negrului şi al contrastelor între clar şi obscur, Emanuel Tânjală a avut din totdeauna ştiinţa de a fotografia cu o remarcabilă economie de mijloace care l-a aşezat, în anii de început, în descendenţa onorantă a lui Henri Cartier-Bresson.

„Nu am stat niciodată să detaliez despre obiectivele sau tipul camerei cu care am făcut o anumită fotografie - scrie el - dar mi-a plăcut să-mi amintesc povestea din spatele acelei fotografii şi starea de spirit pe care am avut-o atunci când am declanşat”.
„Mi-a fost greu - mărturiseşte autorul Jurnalului - să fac selecţia la sânge a fotografiilor care să intre în acest volum. Nu ştiu dacă am făcut cea mai bună alegere, dar vreau ca fotografiile publicate aici, sau oriunde, să constituie cartea mea de vizită, spovedania mea în imagini oferită semenilor mei“.

Sursa: www.libris.ro