Aldona Rey Patraş: „Generaţii în dialog”

Cel mai recent volum purtând semnătura Aldonei Rey Patraş, „Generaţii în dialog”, a apărut la sfârşitul anului trecut, la Editura Biblioteca „Mioriţa” din Câmpulung Moldovenesc, condusă de binecunoscutul om de litere Ion Filipciuc.

Radiografia vieţii unei familii refugiate de la Cernăuţi

„Generaţii în dialog” este o carte autobiografică, dar interesantă este pentru că redă nu doar o poveste personală, ci face radiografia vieţii unei familii refugiate de la Cernăuţi, familie multietnică, şi a unei epoci de tristă amintire care s-a derulat începând odată cu al doilea război mondial.

Relaţiile în cadrul familiei, relaţiile interfamiliale şi sociale sunt văzute prin ochi de copil, la început, dar, pe măsură ce timpul trece, copilul începe să-şi limpezească o serie de probleme şi să-şi explice neajunsurile, şicanele, presiunea exercitată asupra lor.

Tatăl, fost comisar de poliţie, cu studii de drept la prestigioasa universitate cernăuţeană, are destinul elitei româneşti, în general: este arestat, după ce stătuse ascuns patru ani, are parte  de un simulacru de proces, este închis şi execută opt ani de detenţie, urmaţi de alţi doi ani de domiciliu forţat în arşiţa Bărăganului.

Mama îşi pierde slujba, fiind „soţie de reacţionar”,copiii sunt excluşi din şcoli, apoi li se respinge dosarul de înscriere la facultate, pe motiv că nu au „originea socială sănătoasă”.

Aldona Rey Patraş stăpâneşte naraţiunea, integrând în curgerea evenimentelor reuşite descrieri ale cadrului natural dornean

Calvarul familiei, cu lungul şir de umilinţe şi privaţiuni, a început în 1946 şi, practic, nu s-a încheiat nici acum, pentru că urmaşii n-au beneficiat de nici un fel de restituire materială şi nu li s-au oferit reparaţii morale.

Studierea dosarului la CNSAS n-a făcut decât să adâncească tristeţile autoarei şi să-i sporească indignarea.

Aldona Rey Patraş stăpânşte naraţiunea, integrând în curgerea evenimentelor reuşite descrieri ale cadrului natural dornean, ale unor obiceiuri de familie sau ale unor practici dispărute, cum este plutăritul, dar şi legende ale locurilor în care a copilărit. De asemenea, realizează excelente portrete ale personajelor, conturându-le personalitatea cu obiectivitate, cu căldură şi înţelegere (mama, tata, bunicii, unchiul şi mătuşa din Polonia, altă rudă-Marian Rey etc.)

În firul povestirii, îşi au locul lor personalităţi marcante ale Dornei, profesori care i-au şlefuit devenirea, pictorul Gavril Cacina, care îndruma copiii talentaţi, medici, muzicieni, dar şi oameni obişnuiţi sau tovarăşii din jocurile copilăriei.

Ultima parte a volumului redă călătoria spre obârşii, în nordul Bucovinei, la Cernăuţi

Crescută într-o familie care punea preţ pe educaţie, autoarea ştie că nu îi este permisă disperarea şi devine o luptătoare, care nu se lasă copleşită de greutăţi, de obstacole şi afirmă cu mândrie: „Aveam şcoala mamei”, la moartea căreia se simte „ca o frunză pe apă aruncată de valuri”, dar se redresează rapid, amintindu-şi vorbele celei care i-a dat viaţă: „Să avem o speranţă, să credem că nu suntem singure şi că acolo, sus, cineva ne iubeşte. Să avem răbdare, să fim unite!”.

Face, totuşi, un lucru pe care îl va regreta mereu, arde fotografiile tatălui, în care acesta apare îmbrăcat în uniforma de comisar (spre a nu-şi expune copiii), fotografiile pe care mama le ţinuse ascunse atâţia ani, privind „flăcările mistuitoare ce m-au lăsat fără amintiri”.

Ultima parte a volumului redă călătoria spre obârşii, în nordul Bucovinei, la Cernăuţi şi prin împrejurimi, şi reconstituie, din surse documentare, arborele genealogic al familiei Rey, până la strămoşii din Tarnov, Galiţia, dar şi pe cel al familiei soţului, Patraş, refugiată de pe aceleaşi meleaguri bucovinene.

S-a simţit datoare să transmită mai departe, urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor

De ce „Generaţii în dialog”? Pentru că în succesiunea vieţii membrilor familiei sale, valorile spirituale şi morale s-au transmis ca o ştafetă de la unii la alţii. Ceea ce Aldona a acumulat de la înaintaşi n-a păstrat doar pentru sine, ea s-a simţit datoare să transmită mai departe, urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor.

În concluzie, această carte trebuie citită, mai ales de tânăra generaţie, care poate afla astfel amănunte care nu sunt scrise în manualele de istorie, despre perioada comunistă a României, cu  tot ceea ce a însemnat ea pentru cei care au trăit şi au suferit opresiunile regimului de-atunci.

Anica FACINA