Yasunari Kawabata: „Dansatoarea din Izu”

Povestirile lui Kawabata au frumuseţea unor stampe japoneze, delicateţea şi echivocul lor încărcat de semnificaţii subterane.

O piesă de rezistenţă

Textul, care dă titlul volumului „Dansatoarea din Izu”, este considerat o piesă de rezistenţă, singurătatea şi prima dragoste, căutarea de sine, graniţa precară dintre inocenţa copilăriei şi conştiinţa propriei sexualitati, acestea sunt temele predilecte ale povestirii.

Când un tânăr care încearcă să-şi exorcizeze sentimentele de tristeţe şi dezamăgire porneşte într-o călătorie, aceasta se dovedeşte a fi cu adevărat iniţiatică.

Pe parcursul acesteia se va îndrăgosti fără scăpare de o frumoasă dansatoare. Însă când, văzând-o goală din întâmplare, va afla că ea nu a intrat încă în adolescenţă, va începe o luptă sfâşietoare între dorinţa şi sentimentul de culpabilitate născut din neaşteptata lui pasiune.

Mici bijuterii stilistice perfect construite

Textele, care vizează emoţiile de nestăpânit care însoţesc procesul maturizării, melancolia declanşată de marile incertitudini, sunt pline de rafinamentul, subtilitatea şi ambiguitatea ce camuflează misterul tipic al scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

Kawabata este primul scriitor japonez căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură (1968). Povestirile lui, adevărate bijuterii literare, au simplitatea înşelătoare a artei Extremului Orient.

Sursa: www.libris.ro