David Grossman: „Căderea din timp”

Cartea lui David Grossman „Căderea din timp” este un amplu şi tulburător poem pe mai multe voci.

Se spune că „timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată”

Se spune că „timpul vindecă rănile, dar unele răni nu se vindecă niciodată”. Unul dintre eroii cărţii pleacă în căutarea a ceea ce a pierdut, sperând să regăsească acel ceva acolo, undeva, în afara timpului.

Lunga pribegie „dincolo” este, pentru autorul cărţii, prilejul unei răscolitoare meditaţii asupra vieţii şi morţii şi o răvăşitoare mărturie de iubire părintească.

Cartea este un recviem străbătut de credinţa în forţele nesecate ale vieţii şi ale căldurii omeneşti adevărate.

„David Grossman are talentul de a se uita în sufletul unui om şi de a găsi acolo esenţa irepetabilă a umanităţii.” (Nicole Krauss)

„Autorul a fost nevoit să exploreze abisul profund al propriilor sale sentimente”

„Povestea pe care o scriu e o altă casă a mea, deşi uneori durează doi sau trei ani până devine într-adevar o casă. Când am o poveste, când ştiu firea şi limbajul fiecărui personaj, nu ma simt niciodată singur. Uneori mai scriu şi câte o carte relaxantă, dar iau literatura în serios. Aici ai de-a face cu explozibili. Poţi schimba viaţa unui cititor; poţi schimba - ba chiar cred că ar trebui să schimbi - până şi viaţa ta.” (David Grossman)

„<Căderea din timp> nu este un volum autobiografic şi nici nu se petrece în Israel. Însă, pentru a-l scrie, autorul a fost nevoit să exploreze abisul profund al propriilor sale sentimente.” (The Guardian)

Sursa: www.libris.ro