De ce e atât de răspândit comportamentul superstiţios? Cum se constituie şi se întreţine acest comportament? Există o personalitate superstiţioasă?
Psihologia modernă poate să explice multe din superstiţiile noastre foarte răspândite
Chiar şi într-o societate avansată tehnologic, cum este cea contemporană, superstiţiile sunt la fel de răspândite ca oricând.
De multe ori, fenomenele din laboratorul de psihologie sunt foarte îndepărtate de complexitatea necontrolată a lumii exterioare, iar în cazul superstiţiei prăpastia pare deosebit de mare.
Deşi nici un adevăr psihologic simplu nu poate explica diferite practici precum numerologia, apelul la vrăjitoare sau folosirea talismanelor, psihologia modernă poate să explice multe din superstiţiile noastre foarte răspândite.
Cercetările asupra controlului şi asupra beneficiilor pe care le oferă acesta conduc la două concluzii importante privind superstiţiile bazate pe iluzia controlului.
Un rezultat paradoxal al proceselor ce controlează învăţarea şi cogniţia umană
În primul rând, dorinţa de control omniprezentă a oamenilor este o motivaţie importantă a comportamentului superstiţios. Superstiţiile oferă un sentiment al controlului asupra incontrolabilului.
În al doilea rând, cercetările lui Shelley Taylor sugerează că, atunci când superstiţiile sunt exercitate în contextul stresului sau al ameninţării, controlul iluzoriu ce rezultă poate avea valoare psihologică.
Mai multe dovezi în favoarea acestui fapt pot fi găsite într-o serie de studii de laborator care arată că, în condiţii de stres, jucătorii preferau jocuri de noroc ce ofereau un sentiment iluzoriu al controlului.
Vom vedea că superstiţiile nu sunt anormale. Ele sunt de fapt un rezultat paradoxal, în mare măsură previzibil, al proceselor ce controlează învăţarea şi cogniţia umană.
Sursa: www.cartespirituala.ro