Pagina de carte - Dionisie Olinescu - “Scrieri istorice”

“Scrieri istorice” , un prim volum care recuperează patru dintre studiile cercetătorului şi publicistului bucovinean Dionisie Olinescu, “un arheolog uitat”, aşa cum ni-l prezintă dr. Bogdan Petru Niculică, îngrijitorul ediţiei recent tipărite sub egida Societăţii Culturale “Ştefan cel Mare” - Bucovina, constituie, aşa cum spune lectorul univ. dr. Sorin Ignătescu, “un act reparatoriu” faţă de cel care a făcut cunoscută contemporanilor săi “cercetarea arheologică din Bucovina şi România din anii de dinainte de Unirea din 1918”.

Primul arheolog român al Bucovinei

Într-un volum anterior, intitulat “Din istoricul preocupărilor arheologice în Bucovina. Societatea Arheologică Română”, dr. Bogdan Petru Niculică reevaluează şi readuce în atenţia restrânsei şi destul de puţin vizibile şi promovate “bresle” a cercetătorilor arheologi, personalitatea multilaterală a lui Dionisie Olinescu, cel care a avut şi a concretizat iniţiativa (în vara anului 1886), împreună cu un grup de inimoşi intelectuali bucovineni,  înfiinţării Societăţii arheologice române din Bucovina.

Republicarea într-un volum, după mai bine de un secol, a acestor studii, conturează profilul unui om care “poate fi considerat primul arheolog român al Bucovinei” (Josef von Gutter, cel care impulsionat, încă înainte de 1870, primele cercetări arheologice în împrejurimile oraşului Siret, chiar dacă născut la Suceava, era de origine germană).

“Ne lipsesc toate instituţiunile pentru conservarea rămăşiţelor trecutului”

Cele patru studii ale lui Dionisie Olinescu reproduse (cu titlurile aşa cum au apărut în grafia originală) în acest prim volum de “Scriei istorice” (“Teasurulu de la Petros’a seau Cloşc’a cu puii ei de auru”, “Antichităţi în Bucovina”, “Rămăşile traco-dacice” şi “Tesaurul roman de la Cuciurumare din Bucovina”) sunt relevante atât pentru cunoaşterea scrierilor de început ale acestui pasionat cercetător, cât şi pentru opera sa de maturitate.

Se cuvine făcută o plecăciune celui care scria, cu aproape două decenii înainte de finele sec. al  XIX-lea: “Ne lipsesce deci museul, ne lipsesce societatea archeologică, ne lipsesc deci toate instituţiunile pentru conservarea rămăşiţelor trecutului”.

“Poate că lui Dionisie Olinescu - scrie dr. Sorin Ignătescu în scurtul “Cuvânt înainte” al cărţii - îi lipseau studiile de specialitate sau aptitudinile arheologice practice, dar a înţeles care era poziţia sa ca reprezentant al comunităţii ştiinţifice româneşti din provincia austriacă Bucovina”.

Recuperarea memoriei înaintaşilor noştri arheologi din Bucovina

Contactul cu scrierile lui Dionisie Olinescu, pe care Bogdan Petru Niculică le-a selectat pentru alcătuirea acestui volum, ne facilitează cunoaşterea preocupărilor unui cercetător despre care “nu s-a scris mult şi nici nu a fost analizat în profunzimea dimensiunii omului şi a operei”.

“Nu putem şti cu adevărat, ca arheologi şi istorici, cine suntem astăzi şi mai ales de unde a pornit, în ce împrejurări ale secolului al XIX-lea, politice, economice, culturale, cum s-a născut şi dezvoltat domeniul arheologiei româneşti - îşi motivează Bogdan Petru Niculică demersul său editorial - până când nu vom recupera memoria înaintaşilor noştri arheologi din Bucovina, uitaţi pe nedrept, şi nu se va fi restituit, măcar în parte, contemporaneităţii, încă o filă frumoasă din istoria arheologiei româneşti”.