Consonanța neurală și comunicarea

Comunicarea implică transmiterea cu acuratețe a informației de la un creier la altul. Acest lucru are loc prin procesul numit consonanță neurală și, cu cât putem oglindi mai mult activitatea neurală din creierul altei persoane, cu atât mai bine putem coopera cu ea. Dacă ne uităm cu atenție la cineva, îi observăm gesturile și tonul vocii, creierul nostru va începe să se alinieze cu al lui, iar acest lucru ne va permite să cunoaștem mai amănunțit ce gândește, simte și crede celălalt.

Cercetătorii de la Social Brain Laboratory din Olanda au demonstrat acest lucru prin intermediul unui studiu, solicitând mai multor cupluri să joace mimă. Unul dintre parteneri era introdus într-un tomograf RMN, iar un cuvânt era proiectat pe un ecran. Persoana avea sarcina de a descrie cuvântul prin mișcări ale mâinii, iar aceste gesturi erau înregistrate și transformate într-un film. Apoi, celălalt partener intra în tomograf și urmărea filmul, încercând să ghicească cuvântul. Rezultatele studiului au pus în evidență faptul că atunci când partenerul a ghicit corect cuvântul mimat, în creierul emițătorului și în cel al receptorului s-au activat zone neurale similare, în special zonele implicate în vorbire și decodarea limbajului.

Concluziile acestui studiu ne arată câteva aspecte importante, și anume: cuvintele pot fi transmise prin gesturi specifice; atât gestul, cât și cuvântul, stimulează zone similare ale creierului – zonele asociate cu înțelegerea limbajului. De fapt, așa cum au arătat cercetătorii de la Institutul Max Planck, „gesturile cu înțeles simbolic pot fi folosite pentru a comunica o intenție, adesea cu mai mult succes decât cuvintele”. Dacă vrem cu adevărat să înțelegem ce spune o altă persoană, trebuie să o ascultăm și să o observăm cât mai în detaliu. Altfel, creierele noastre nu se vor oglindi. Dacă nu putem reproduce în propriile noastre creiere ceea ce gândește și simte altă persoană, nu vom fi capabili să cooperăm cu ea.

Pentru a atinge o cooperare optimă este util ca sistemele de valori ale celor implicați să fie în mare măsură aliniate. Dacă acestea nu sunt aliniate, cele două persoane trebuie mai întâi să dialogheze pentru a găsi puncte comune de interes, căzând de acord asupra unui ideal împărtășit care va mulțumi în mod egal ambele părți. Dacă nu se poate găsi un numitor comun, atunci procesul de comunicare va avea de suferit, iar șansele de cooperare vor scădea. După cum au demonstrat cercetătorii de la Universitatea din Geneva, atunci când există o congruență a obiectivelor personale, sistemele cerebrale asociate cooperării vor fi stimulate.

 Dacă începem o conversație cu intenția de a produce un schimb echitabil, vom stimula circuitele creierului implicate în cooperare. Cele mai recente cercetări susțin ideea conform căreia: cu cât imităm sau oglindim mai mult stilul de comunicare al unei persoane, cu atât cresc șansele de consonanță neurală dintre noi, iar acest lucru va genera mai multă empatie, cooperare și încredere reciprocă.

Alte cercetări sugerează că, atunci când ne aflăm într-o dispoziție cooperantă și empatică, această atitudine poate deveni chiar contagioasă din punct de vedere social, împrăștiindu-se ca un virus, la noi acasă, la locul de muncă și chiar în întreaga noastră comunitate. În esență, putem face oamenii să adere la valorile și obiectivele noastre transmițând nonverbal compasiune. Desigur că există și alte metode de a asigura cooperarea, spre exemplu apelând la măsuri coercitive, însă riscurile sunt mai mari, deoarece nivelul sentimentelor ostile poate crește rapid, până în punctul în care persoana constrânsă va prefera mai degrabă să facă un sacrificiu enorm, decât să fie în continuare supusă abuzului. Putem vedea acest lucru întâmplându-se astăzi peste tot în lume, pe măsură ce societățile oprimate încep să ceară egalitate, corectitudine și justiție celor care acționează cu egoism și lăcomie. În aceste cazuri, disonanța neurală și cognitivă a crescut până la un nivel față de care oamenii nu mai pot rămâne pasivi. Chiar și mici discrepanțe între valorile și obiectivele personale pot submina procesul de comunicare, creând haos la nivel mental.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com